6 Decembrie 1935, Carmen Sylva LEGIONARI, Scriu pentru familia noastra legionara. Pentru toti legionarii: din sat, din fabrica si din universitate. Nu tin seama de nici un fel de regula impusa autorilor de carti. N-am timp. Scriu în fuga condeiului, de pe câmpul de lupta, din mijlocul atacurilor. La ora aceasta suntem înconjurati din toate partile. Dusmanii ne izbesc miseleste si tradarea musca din noi. De doi ani de zile stam legati cu lanturile infamei cenzuri. De doi ani de zile numele nostru si acela de legionar nu sunt tolerate în ziare decât pentru a fi insultate. Curge asupra noastra ploaie de miselii în aplauzele dusmanilor si în sperantele lor ca vom pieri. Dar acesti cavaleri ai lasitatii, ca si stapânii lor, se vor convinge, de altfel, în curând, ca toate atacurile în care si-au acumulat nadejdile de nimicire a miscarii legionare, toate framântarile si toate sfortarile disperate, ramân încercari zadarnice. Legionarii nu mor. Drepti, nemiscati, neînvinsi si nemuritori, privesc pururea biruitori la toate zvârcolirile urii neputincioase. Îmi este indiferenta parerea pe care ar putea s-o aiba lumea nelegionara si nu ma intereseaza efectele pe care ele l-ar avea în acea lume. Eu vreau ca voi, soldati ai unor alte orizonturi românesti, citind aceste amintiri sa recunoasteti în ele propriul vostru trecut si sa va aduceti aminte de luptele voastre. Sa retraiti suferintele îndurate si loviturile primite pentru neam. Sa va umpleti inimile de foc si de hotarâre în lupta grea si dreapta, în care v-ati înclestat si din care avem cu totii porunca de a iesi: biruitori sau morti. La voi ma gândesc când scriu. La voi, acei care veti trebui sa muriti, primind cu seninatatea stramosilor Thraci, botezul mortii. Si la voi, acei ce veti trebui sa pasiti peste morti si mormintele lor, ducând în mâinile voastre steagurile triumfatoare ale Românilor. Cuprins - Capitolul urmator