T E X T E A L E S E

DE

D O C T R I N Ă L E G I O N A R Ă

Să vină în aceste rânduri

cel ce crede nelimitat.

Să rămână în afară

el ce are îndoieli.

Prin glasul generaţiei noastre, naţiunea şi-a spus de la o vreme răspicat cuvântul. Ea cere un stat al ei şi este dornică să se afirme printr-o cultură de care să se mândrească. Cu jurământ pe margini deschise de mormânt, pătaţi de sângele rănilor noastre, din pragul negrelor închisori, ne-am legat să-i împlinim comanda. Din flacăra aprinsă din 1922 de generaţia Căpitanului, ne-am aprins fiecare în suflet o luminiţă care nu se va stinge până nu-i vom clădi naţiunii un stat firesc şi până nu vom înlesni să strălucească printre celelalte popoare, prin cultura sa. Şi aceasta se va întâmpla neîndoios, în cadrul naţional-creştin-român, legionar, de mâine.

(Vasile Marin)

MOTTO

Atâta timp cât va exista pe lume un singur legionar conştient de misiunea lui, Mişcarea Legionară va fi vie, activă şi de neînvins.

LĂMURIRE

Odată cu ocuparea ţării de către hoardele comuniste şi instaurarea unui guvern de aceeaşi tendinţă, s-a început o nemiloasă distrugere a trecutului. De la istorie la literatură, de la tradiţii străbune la sentiment religios, de la ştiinţă la politică, totul a fost trecut prin ciurul dialecticii marxiste în scopul de a i se imprima o nouă optică, falsă din temelii. Era consecinţa urii nestrămutate a acestui sistem anti-uman faţă de tot ce-ar fi putut reaminti sau răsădi în suflete imaginea adevăratului spirit românesc. Mai ales, generaţiile noi trebuiau lipsite de posibilitatea de a cunoaşte acest spirit, ce le-ar fi împiedicat să cadă pradă ideilor materialiste.

Astfel, ... neamul românesc trăieşte în minciună, îndopat cu idei false şi recondiţionat în raport cu trecutul. Natural, pătura socială care a suferit mai mult în urma acestei acţiuni constante a fost tineretul. Rari au fost cei ce au avut fericirea să găsească prin vreun fund de pod o carte pusă la index de oficialitatea comunistă şi scăpată astfel, ca prin minune, de la hecatomba rugului roşu...

Ura aceasta demenţială a izbit în toate direcţiile şi pe toate tărâmurile. Dar nimic nu a depăşit în răutate, în minciună, în mişelie, în perseverenţă ura îndreptată împotriva Mişcării Legionare, împotriva GĂRZII DE FIER. Tot ce s-a putut scrie şi spune mai urât şi mai infam, pentru a distruge onoarea legionară, a fost scris şi spus.

Tineretul trebuie împiedicat de a cunoaşte şi aprecia această organizaţie spiritualistă şi naţionalistă, unică în felul ei în lumea întreagă. Zeci de cărţi, mii de articole, ne-au reprezentat ca pe nişte asasini, bandiţi, terorişti, oameni fără căpătâi, derbedei, vânzători de patrie, etc., pentru a se crea o imagine falsă despre noi şi a se naşte o duşmănie permanentă faţă de Legiune.

Iată de ce noi, legionarii liberi, ne străduim să salvăm acest patrimoniu spiritual al neamului şi să-l trecem mai departe noilor generaţii. Noi nu uităm că în lupta ce ducem pentru dezrobirea României de sub jugul comunist, tinerele generaţii vor avea un cuvânt de spus, precum şi întreaga răspundere a viitorului. De aceea, vrem să se cunoască adevărul pentru a şti unde se află speranţa neamului. Vrem să ştergem din mintea compatrioţilor noştri mai tineri falsa imagine ce le-a fost impusă asupra Mişcării Legionare.

Faust Brădescu

CĂPITANUL

Personalitatea acestui om e reprezentativ românească prin aceea că e singurul om politic care crede în Dumnezeu. Nu numai că el crede, dar crede că politica e şi ea supusă lui Dumnezeu. Prin aceasta e pe linia românească a lui Ştefan cel Mare.

Personalitatea acestui om e unică prin bogăţia fără sfârşit a tuturor însuşirilor lui. Pus în faţa oricărei situaţii de viaţă, omul acesta a putut întotdeauna şi va putea să facă faţă pentru că are la îndemână toate însuşirile sufletului omenesc.

Omul acesta este un cerebral şi un sentimental în acelaşi timp, e raţional şi mistic, e bun şi aspru blând şi neiertător, voluntar şi domol, mândru şi modest, tenace fără să fie rigid, idealist fără să fie utopic, vizionar al marilor talente omeneşti cu o înaltă energie spirituală, pe cât de rezistentă energie fizică, pedagog şi comandant, răbdător şi chibzuit, deşi tumultos în structura temperamentului său, viteaz şi mai cu seamă moral în cel mai greu înţeles al cuvântului, adică dezlegat de imperative personale, ori predestinat înaltelor dominări colective.

Ceea ce e singular, după cum se vede, în construcţia sufletească a acestui om, e că în el sălăşluiesc valabil nu numai cele mai numeroase calităţi sufleteşti, ci cele mai depărtate. Înalta lui putere de proiecţie a spiritului şi în acelaşi timp excepţionala lui putere de organizare materială, surprinzătorul lui bun simţ, formează un contrast de o fertilitate nemaiîntâlnită. Oamenii care se bucură de înălţime spirituală sunt de obicei complet dezorientaţi în viaţa concretă. Iar "organizatorii" nu sunt niciodată obsedaţi de imperative spirituale.

Şi iată, omul acesta e valabil pentru toate planurile vieţii. Omul acesta are cea mai armonioasă îmbinare a intelectului cu voinţa şi sentimentul, fiind prin aceasta omul cel mai întreg şi mai sănătos al contemporaneităţii, expresia cea mai plenară a omeniei noastre româneşti. Cerebralismul său este un cerebralism care merge până la luciditate, la iluminare, voinţa este o voinţă de oţel şi afectivitatea sa este uriaşă, o afectivitate care proiectează asupra tuturor fiinţelor din jur marea sa radiaţie interioară.

E ceva unic, ca pasiunea Sfântului Francisc din Assisi, în uriaşa putere de iubire a acestui om pentru ceilalţi oameni, pentru celelalte făpturi ale lui Dumnezeu, pentru animalele şi gâzele colorate ale câmpurilor şi pentru flori şi pentru păsările colorate ale lui Dumnezeu ... şi pentru copii ... o uriaşă putere de iubire, o nesfârşită bunătate...

Aici, desigur, e însuşirea esenţială care îl face un predestinat. Nimic nu s-a făcut vreodată în lume fără iubire. Nu putem iubi, nu putem crea. E un adevăr care depăşeşte biologia. Porneşte din divinitate, de la Iisus. Cine poate închina o mare, nesfârşită iubire acestui neam românesc, acela îl va fecunda.

Căci numai cine poate astfel iubi neamul - neamul acesta aşa cum este el, socotit păcătos, ros de grele moşteniri istorice şi păcate atavice - numai cine îl poate iubi total şi poate total să i se jertfească, numai acela poate dezmorţi latentele vieţii etnice, aducând la suprafaţă un cu totul alt suflet românesc decât ne-am obişnuit să vedem. E aici un tainic proces de fecundare, un complicat joc de dezlănţuiri lăuntrice pe care numai afectivitatea îl realizează în ascunsul suflet omenesc.

Fenomenul politic (păstrăm cuvântul "politic" pentru a nu izbi prea tare mentalitatea actuală şi pentru a desemna oarecum aspectul realizărilor materiale ce vor însoţi viitorul fenomen românesc, care însă nu se va mai putea numi fenomen politic ...) românesc, adică o mare înflorire a năzuinţei, va fi posibil numai atunci când neamul acesta obijduit va simţi, în sfârşit asupra lui tradusă până în faptele mici, concrete, o mare iubire care planează deasupra-i, care îi va da în sfârşit sentimentul că are pentru ce trăi, că nu-i mai sunt zadarnice sforţările, că e înţeles, ajutat, ridicat.

Creaţia politică românească va fi posibilă abia atunci când în locul monstruoasei abstracţii a Statului român actual, se va realiza de la Căpitan până la ultimul român, sentimentul marii comuniuni româneşti.

Şi atunci se va deschide marea epocă românească ...

Un astfel de om cum e Căpitanul, prin complexitatea însuşirilor de care dispune, poate pătrunde toată diversitatea vieţii şi se aşează în inima lucrurilor. De acolo este un punct de observaţie şi o perspectivă asupra vieţii, care îţi îngăduie să o vezi simultan în totalitatea ei. Rezolvările de viaţă care pornesc din acel punct de observaţie centrală asupra ei, sunt rezolvări definitive. Omul care stă în inima lucrurilor nu greşeşte niciodată. Faptele lui pot să pară greşeli imense, monstruoase bieţilor oameni de duzină, care rezolvă viaţa la suprafaţă, cu perspectivele lor mediocre şi momentane. E de ajuns însă, să se deschidă perspectiva, pe care oamenilor obişnuiţi le-o deschide timpul, pentru ca toţi să-i recunoască dreptatea.

Verificarea obiectivă a celor spuse până aici, a marilor lui însuşiri, a puterii lui creatoare, a organicităţii faptelor sale, stă în observaţia izbitoare că de vreo şase ani încoace, deşi omul acesta nu are nici o calitate oficială în ţară, politica oficială a ţării româneşti a început să se învârtă cu toate evenimentele ei importante ca simple reflexe în jurul faptelor sale.

Pentru că numai faptele sale sunt organice colectivităţii româneşti.

Numai faptele sale sunt esenţiale destinului românesc.

V.P. GÂRCINEANU, "Din Lumea Legionară"

CE ESTE MIŞCAREA LEGIONARĂ?

Mişcarea Legionară, înainte de a fi o mişcare politică, teoretică, financiară, economică, etc., de formule, este o ŞCOALĂ SPIRITUALĂ, în care dacă va intra un om, la celălalt capăt va trebui să iasă un EROU.

Mişcarea noastră legionară are mai mult caracterul unei şcoli spirituale. Ea tinde să aprindă credinţi nebănuite, ea tinde să transforme, să revoluţioneze sufletul românesc.

La capătul acestei şcoli stă o Românie nouă şi învierea mult aşteptată a acestui neam românesc, scopul tuturor sforţărilor şi jertfelor pe care le facem.

Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale Neamului.

Legiunea vrea să clădească din suflete tari şi braţe vânjoase o ţară puternică, o Românie Nouă.

Mişcarea Legionară nu se întemeiază exclusiv nici pe principiul autorităţii şi nici pe acela al libertăţii. Ea îşi are temeliile înfipte în principiul dragostei. În el îşi au rădăcinile atât autoritatea cât şi libertatea.

Piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este OMUL nu programul politic.

Legiunea nu este numai un sistem logic, o înlănţuire de argumente, ci o TRĂIRE.

Legiunea va stimula energia şi forţa morală a neamului, fără de care nu poate exista niciodată biruinţa.

Legiunea afirmă că mai presus de interesele personale stă Patria cu toate nevoile ei.

În slujba acestei Patrii încălcate de străini, toţi copiii pământului românesc trebuie să alerge cu sufletul şi cu braţul lor.

Legiunea se îndreaptă către tot cel ce se simte soldat, chemându-l sub drapelul ei întru apărarea pământului strămoşesc ..."

Legiunea este o organizaţie întemeiată pe ordine şi disciplină.

Legiunea este călăuzită de un naţionalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de NEAM şi ŢARĂ.

Legiunea este contra acelora care se zbat, se frământă, să obţină victorii fără riscuri şi fără jertfă pentru că aceştia sunt oamenii mici, iar victoriile eventuale sunt trecătoare ca spuma mării: unde nu-i risc, nu-i glorie.

Legiunea este contra acelora care după victorii, caută să se urce tot mai sus pe riscurile şi pe jertfele altora.

Legiunea este şi contra acelora care, deşi luptă, sunt mânaţi de un mobil sufletesc inferior: pofta de câştig, posibilitatea unui beneficiu, crearea unei situaţii.

CE SUNT LEGIONARII?

...legionarii sunt oamenii unei mari credinţe pentru care oricând stau gata să se jertfească.*

Stăm gata de jertfă, stăm gata de moarte cu toţii. Aceştia suntem noi, legionarii.*

Noi suntem şi însemnăm o renunţare din dragoste pentru cel sărac şi pentru Ţară. ***

Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: "Pentru mine nu vreau nimic." Ci s-a întrebat: "Ce pot da, ce jertfă pot face eu pentru ţara mea?"...

...în faţa ei (a ţării), legionarul se prezintă nu cu drepturi cetăţeneşti, ci cu sacre datorii.*

Un legionar nu cere.

El spune: "Nu ne trebuie bani sau servicii. Daţi-ne legi drepte în ţară, căci cu legi drepte ne vom câştiga banii şi traiul prin munca noastră."*

...legionarii sunt chemaţi de Dumnezeu, ca după veacuri de întuneric şi asuprire, să sune trâmbiţa învierii neamului românesc.*

Legionarul este împotriva comunismului şi va lupta din toate puterile lui, pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunism să fie demascat şi răpus.*

...noi trebuie să ne dăm seama, dacă omul, fie el corect, cu bunăvoinţă, etc., se poate încadra perfect în spiritualitatea legionară. Numai în acest caz va fi trecut în rândurile legionarilor.***

Plin de avânt şi încărcat de o nebiruită credinţă, pretutindeni el s-a supus de bună voie la greutăţi, pe care le-a învins, la adversităţi pe care le-a înfrânt, la suferinţe fizice şi morale, pe care le-a suportat cu bucurie.

În aceste lupte, legionarul a făcut dovada unor mari devotamente sfidând orice primejdie şi sfidând moartea, devotamente care îi dau dreptul la alte victorii.

Toate aceste însuşiri morale ale legionarilor, care fac adevărata tărie a unei organizaţii şi care pot fi mândria unui neam, n-au fost egalate de nimeni.***

Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptăţii, cu puterile lui Dumnezeu înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe căile mării lui.**

...o şcoală legionară poate să dea ţării acesteia un mare tip de român, poate să iasă din ea ceva mare, cum n-a mai fost, care să frângă în două întreaga noastră istorie şi să pună temeliile începutului unei alte istorii româneşti, la care acest popor are dreptul, datorită suferinţelor şi răbdării lui milenare, precum şi curăţeniei şi nobleţei sale sufleteşti, căci este, poate, singurul popor din lume, care, în toată istoria sa n-a cunoscut păcatul robirii, încălcării şi nedreptăţii altor popoare.**

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

** C.Z .Codreanu "Pentru Legionari"

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi Manifeste"

Din adâncuri se înalţă biruitor legionarul! Cu sufletul său de stâncă. Cei ce cred că-l pot învinge, ca şi cei ce cred că-l pot cumpăra se vor convinge în curând, dar prea târziu, că s-au înşelat.***

- Legionarul nu intră în polemică cu nimeni.

- Legionarul dispreţuieşte lumea politică şi nu stă de vorbă cu ea.

Legionarul seamănă sămânţă bună în sufletele curate ale poporului.

Legionarul se întreabă în fiecare clipă: "Ce am făcut bun pentru România Legionară ..."*

...să se poarte în aşa fel (legionarul) încât toată lumea să poată spune: "Într-un legionar te poţi încrede, căci un lucru luat de un legionar pe seama lui, îl duce la bun sfârşit."*

Legionarul va fi modest îmbrăcat, ... legionarul va cântări pe om după ceea ce va avea sub hainele lui, adică sufletul lui.*

Are o ţinută mândră şi ostăşească, vorbeşte scurt. Se uită drept în ochi. Ochii nu mint, faţa lui este plină de speranţă şi luminează ca un soare. Aşa voios şi plin de încredere se prezintă legionarul.*

...Drepţi, nemişcaţi, neînvinşi şi nemuritori, privesc pururea biruitori la toate zvârcolirile urii neputincioase.**

...Cine n-a cunoscut şi n-a dat nici examenul durerii, nici examenul bărbăţiei şi nici examenul credinţei ... nu poate fi legionar.*

Cele 10 porunci pe care trebuie să le ţină legionarul

1. Nu crede în nici un fel de informaţii, de veşti, de păreri despre Mişcarea Legionară...

Legionarul nu crede decât în ordinul şi cuvântul şefului său ...

2. Dă-ţi bine seama pe cine ai în faţă. Şi cântăreşte-l cum trebuie şi când este inamic care vrea să te înşele şi când este prieten prost pe care l-a înşelat înainte un inamic.

3. Păzeşte-te ca de o mare nenorocire de omul străin, care te îndeamnă să faci ceva. El are un interes şi voieşte să-şi facă interesul prin tine, sau să te compromită în faţa celorlalţi legionari.

Legionarul acţionează numai la ordin, sau din iniţiativa sa proprie.

4. Dacă vrea cineva să te ademenească sau să te cumpere: scuipă-l în ochi. Legionarii nu sunt nici proşti, nici de vânzare.

5. Fugi de cei ce voiesc să-ţi facă daruri. Nu primi nimic.

6. Îndepărtează-te de cei ce te linguşesc şi te laudă.

7. Unde sunteţi numai trei legionari, trăiţi ca fraţii între voi: UNIRE, UNIRE şi iar UNIRE.

Sacrifică tot, calcă-te pe tine în picioare cu toate poftele şi cu tot egoismul din tine, pentru această unire. Ea, unitatea, ne va da biruinţa.

Cine este contra unităţii, este contra biruinţei legionare.

8. Nu-ţi vorbi de rău camarazii. Nu-i pârî. Nu şopti la ureche şi nu primi să ţi se şoptească.

9. Nu te speria dacă nu primeşti ordine, veşti, răspunsuri la scrisori, sau dacă ţi se pare că lupta stagnează ...

10. În singurătatea ta, roagă-te lui Dumnezeu, în numele morţilor noştri, pentru ca să ne ajute să suferim toate loviturile până la capătul suferinţelor şi până la marea înviere şi biruinţă legionară.***

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi manifeste"

...va trebui să organizăm întreaga noastră generaţie, s-o creştem şi s-o educăm într-un spirit eroic.**

- Erou în sens războinic - pentru ca să poată prin luptă să-şi impună părerea.

- Erou în sens social - incapabil după victorie de a exploata munca altuia.

- Erou al muncii - uriaşul creator prin muncă al ţării sale...

Pe acest om îl aşteptăm, pe acest erou, pe acest uriaş...*

Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptăţii, cu puterile lui Dumnezeu înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe căile măririi lui.**

ŞEFUL LEGIONAR

Cea dintâi calitate care se cere unui şef este aceea de a asigura armonia...

Un şef de Mişcare şi un şef de partid legionar trebuiesc apăraţi de toţi legionarii şi de toată lumea din jur , pentru a rămâne numai cu marile preocupări ale Mişcării, luptei şi ţării şi pentru a-i feri de orice obligaţii de orice natură ar fi ele, faţă de oricine. Ei reprezintă ideea de neatârnare a legionarismului care trebuie păzită ca pe cel mai scump tezaur.***

Un şef trebuie să fie înţelept, trebuie să se gândească bine când ia o hotărâre, pentru ca ea să fie bună.

Trebuie să fie blând şi să-şi iubească oamenii de sub comanda lui.

Trebuie să fie voios ...

Trebuie să fie drept, cu legionarii şi cu toată lumea.

Trebuie să împartă bucuriile şi durerile cu toţi camarazii lui...

Trebuie să fie dibaci ...

Trebuie să comande clar.

Să nu vorbească rău pe camarazii lui.

Să fie foarte cuviincios cu toată lumea.

Trebuie să fie cumpătat la toate.

Să fie om de cuvânt.

Să fie de o cinste care să-i atragă stima tuturor oamenilor din jur.

Şeful legionarilor este un om năzdrăvan.*

Orice şef când îşi cheamă oamenii în subordine pentru a le da directive, sau a le face şcoală legionară, nu-i cheamă în vizită şi nu le serveşte câte un pahar de vin ca în lumea democraţiei.

Asemănător unui comandant de regiment care îşi cheamă ofiţerii subalterni, înainte de luptă pentru ca să le dea ordine, aşa se prezintă şeful legionar.

Va sta în picioare în poziţie de drepţi, va fi încins: simbolul puterii. Ceilalţi, în semicerc în poziţie corectă, atenţi, serioşi, conştienţi că în clipa aceea fac o slujbă neamului lor, ca aceea pe care o face preotul în altar ...*

Un conducător trebuie să facă necontenit şcoală în sensul vederilor lui cu toţi luptătorii din jur pentru ca să asigure unitatea de gândire a blocului respectiv. Să elaboreze un plan de luptă. Să dea directive în materie de acţiune. Să fie un permanent slujitor al unităţii mişcării, încercând cu dragostea lui, cu chemările lui, cu observaţiile lui, cu pedepsele, să netezească neînţelegerile şi nepotrivirile inerente oricărei organizaţii.

Să fie un neîncetat îndemn către toţi la îndeplinirea datoriei lor. Să procedeze cu dreptate, respectând normele de conducere pe care şi le-a impus şi în baza cărora şi-a adunat oamenii.**

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi manifeste"

TRĂIREA LEGIONARĂ

Întreg sistemul de organizare legionar se bazează pe ideea de "CUIB". Adică un grup variind între 3-13 oameni, sub comanda unui şef. La noi nu există "membri", indivizi separaţi. Există numai cuib. Individul este încadrat în cuib ...**

Acum ştiţi cu toţii ce este un cuib: "Un grup de oameni sub comanda unui singur om. Cuibul nu are comitet. El are numai un şef care comandă, un corespondent care poartă corespondenţa, un casier care strângee cotizaţiile, şi un curier, care face legătura cu alte cuiburi sau cu şeful judeţului. Toţi aceştia, ca nişte fraţi adevăraţi, ascultă de camaradul lor, care îndeplineşte funcţiunea de şef de cuib.*

Cuibul cu şeful lui. Nu-l numeam eu şef de cuib, puterile lui îl numeau. Îl ridicau. Nu devenea şef dacă voiam eu, ci dacă el putea aduna convingere şi conduce un grup. Cu timpul, am ajuns, spre deosebire de toate celelalte organizaţii ... să am un şir de mici comandanţi, nu "făcuţi", ci "născuţi" ...

Reţeaua aceasta de şefi de cuib formează scheletul întregii Mişcări Legionare. Stâlpul organizaţiei legionare este şeful de cuib. Când se înmulţesc, aceste cuiburi se grupează sub comandă: pe comune, plăşi, judeţe, provincii.**

Cuibul este cea mai mică înjghebare de comunitate legionară, prin cercul ei restrâns, dar cea mai importantă prin efectele adânci pe care le are asupra membrilor săi.

În cuib se pun bazele educaţiei legionare.@

...Efectele vieţii în ciub sunt hotărâtoare. Constrâns în mod statornic la o activitate de încadrare, admirabilă prin continuitatea ei şi prin influenţa ei asupra amănuntelor de viaţă, fiecare membru al cuibului, care are cât de puţină râvnă şi cât de puţină mândrie, termină prin a deveni un adevărat legionar. Înrâurirea vieţii de cuib se arată în două direcţii hotărâtoare:

1. În modificarea componenţei morale interioare,

2. În reeducarea spiritului social creativ (spiritului de iniţiativă).

Ccu aceste două obiective, educaţia şi transformarea sufletească a fiecărui membru al său, înăuntru, şi îndeplinirea iniţiativellor de ordin obştesc, în afară, activitatea cuiburilor legionare a izbutit să schimbe viaţa românească pretutindeni unde ele au prins şi s-au închegat. Din românii pe care îi ştim, obosiţi, democraţi, decoloraţi, tândavi, comozi, puşi pe plăceri, fără idealuri, strâmbi şi neputincioşi, într-un cuvânt din nişte oameni fără axă, fără vlagă, educaţia legionară a izbutit să realizeze în câţiva ani, minunea: oameni de credinţă, oameni de faptă.@

Patru linii brăzdează mica noastră viaţă iniţială:

1. Credinţa în Dumnezeu.

2. Încrederea în misiunea noastră.

3. Dragostea dintre noi.

4. Cântecul.

* C.Z. Codreanu "Cărticica şefului de cuib"

** C.Z. Codrenu "Pentru Legionari"

@ V.P. Gârcineannu "Din Lumea Legionară"

"Tot ce-şi poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept mai înţelept, mai puternic, mai curat, mai muncitor şi mai viteaz, iată ce trebuie să dea şcoala legionară! Un om nou, în care să fie dezvoltată până la maximum toate posibilităţile de mărire omenească ce se află sădite de Dumnezeu în sângele neamului nostru." **

Să arătăm ţării acesteia că s-au născut în sfârşit o mână de tineri pe acest pământ românesc, crescuţi în credinţă legionară, care ne încumetăm să ne măsurăm în vrednicie cu oricine...***

În aşa fel să se poarte legionarii încât să apară o formulă publică: "este corect ca un legionar." ***

Ea, Legiunea tinde să aprindă credinţi nebănuite, ea tinde să transforme, să revoluioneze sufletul românesc... Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebuie să se lucreze în momentul de faţă. Sufletul individului şi sufletul mulţimii.*

Vom creea un mediu sufletesc, un mediu moral, în care să se nască şi din care să se hrănească şi să crească omul erou.

Mediul acesta trebuie izolat de restul lumii prin întărituri sufleteşti cât mai înallte. Trebuie apărat de toate vânturile primejdioase ale laşităţii, corupţiei, desfrâului şi tuturoro patimilor, care înmormântează naţiunile şi ucid indivzii.

După ce legionarul va fi dezvoltat, într-un astfel de mediu, în cuib, în tabăra de muncă, în însăşi organizaţia şi familia legionară, va fi trimis în mijlocul lumii: să trăiască pentru a învvăţa să fie corect; să lupte pentru a se învăţa viteaz şi tare; să muncească pentru a se învăţa muncitor, iubitor de toţi cei ce muncesc; să sufere pentru a se oţeli; să sse jertfească pentru a se deprinde cu depăşirea propriei lui persoane , slujindu-şi neamul

Oriunde se va duce, va creea un mediu nou de aceeaşi natură, va fi un exemplu. Va face alţi legionari. Şi lumea, în căutarea unei zile mai bune, îl va urma.

Cei noi veniţi vor trebui să trăiască în respectul aceloraşi norme de viaţă legionară.

Toţi la un loc, în aceeaşi oaste, vor fi o forţă care va lupta şi va birui.

Aceasta va fi "LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL"

Ţelul nostru este de a ne construi o Patrie înflorită şi puternică. Pentru ea vom munci şi vom construi. Pentru ea vom face din fiecare român un erou, gata de luptă, gata de jertfă, gata de moarte.*

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi manifeste"

VIAŢA LEGIONARĂ

Viaţa legionară este frumoasă. Dar nu este frumoasă prin bogăţie, prin viaţă dee petreceri, prin lux, ci este frumoasă prin mulţimea primejdiilor, pe care le oferă legionarului, frumoasă prin nobila camaraderie care leagă pe toţi legionarii din întrega ţară într-o sfântă frăţie de luptă; înălţător de frumoasă prin neaplecata, prin bărbăteasca atitudine în faţa suferinţei ...*

Chemaţi sufletul neamului la o viaţă nouă. Nu căutaţi succesele electorale dacă ele nu însemnează în acelaşi timp biruinţa forţelor organizatee ale sufletului înnoit...*

...viiaţa multora dintre noi începe să-şi găsească un rost unic pe deasupra tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduit în existenţa sa.**

Acolo unde nu este dragoste, nu este viaţă legionară.

Priviţi un moment această viaţă legionară şi înţelegeţi ce ne leagă pe noi, pe toţi unul de altul, pe cei mari şi pe cei mici, pe cei săraci şi pe cei bogaţi, pe cei bătrâni şi pe cei tineri.**

Intima noastră stare sufletească din care s-a născut Legiunea, a fost aceasta:nu ne interesează dacă vom birui, dacă vom cădea frânţi sau dacă vom muri. Scopul nostru era altul: de a merge uniţi. Mergând împreună, uniţi, cu Dumnezeu înainte şi cu dreptatea neamului românesc, orice soartă ne-ar fi dăruit, înfrângerea sau moartea, ea va fi binecuvântată şi va da roade pentru neamul nostru.**

Niciodată să nu faci o faptă de care să-ţi fie ruşine a doua zi, iar când ai făcut ceva, asumă-ţi răspunderea întreagă.*

Voiesc prin aceasta să fac tuturor legionarilor educaţia în sensul de a şti, atunci când greşesc sau se abat de la linia legionară să-şi recunoască greşelile, să plătească prin pedeapsă. Legionarul va trebui să spună: "am greşit, dar am plătit. Nu sunt dator nimănui cu nimic."

În al doillea rând, voiesc să iasă din mintea legionarilor, că a-şi plăti prin pedeapsă un rău pe care l-au făcut, este ceva ruşinos. NU. Este ceva sfânt, pentru că restabileşti: o dreptate pe care tu ai rupt-o, un echilibru pe care l-ai desfiinţat.

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

Nu e nimeni pierdut când primeşte o pedeapsă: suntem cu toţii pierduţi atunci când închidem ochii la greşelile legionarilor pentru că ne sfărmăm linia de viaţă legionară, legile noastre, în virtutea cărora trăim ca legionari în lume.

Pentru ca să se facă această educaaţie, n-am trimis în judecată dintre cei mici şi slabi, ci am preferat să trimit pe cei mai buni care prin atitudinea lor în faţa legionarilor să fie adevăraţi educatori.

Ei nu se vor tângui, nu se vor revolta, nu se vor plânge, ci vor spune:"Camarazi, am greşit în cutare sau cutare chestiune, căci iată care este linia, dogma legionară şi iată cum aam procedat eu. Acum îmi fac pedeapsa cu fruntea sus, cu mulţumire. Plătesc ce am greşit." ***

De altfel, în lumea legionară pedeapsa nu poate da naştere la supărare. Pentru că toţi suntem supuşi greşelii. Pedeapsa înseamnă în concepţia noastră, o obligaţie pe care o are omul de onoare de a repara greşala sa. Odată aceasta ispăşită, omul este liber de povara ei ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Această pedeapsă în cele mai multe este o muncă. Nu pentru c munca ar avea un caracter de osândă, cci pentru că dă o posibilitate de a repara, printr-un bine, răul pe care l-ai făcut.

De aceea, totdeauna, legionarul va primi şi va executa cu seninătate o pedeapsă.

Prin aplicare de pedepse, voi căuta să dezvolt în sfârşit, simţul responsabilităţii. Curajul de a-şi asuma fiecare răspunderea faptelor sale. Pentru că nimic nu e mai dezgustător decât omul care minte şi fuge de răspundere.**

Nu urmărim o răzbunare, ci simţim necesitatea de a creea un sentiment de răspundere în mijlocul acestei naţii româneşti.

Fiecare va trebui să ştie că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o naţie dispusă la toate părerile, la toate atitudinile, la toate schimbările şşi la toate compromisurile.*

Vom scoate însă, noi legionarii, un alt om, pe care îl vom opune ommmului laş, omului vechi şi care va zice: "RĂSPUND".***

În locul omului slab şi învins, care se apleacă mereu la toate bătăile de vânt, om care covârşeşte ca număr, în plitică ca şi în celelalte ocupaţii, trebuie să creem neamului acesta un ÎNVINGĂTOR. Neaplecat şi neînduplecat.**

Într-o omenire înălţată, omul nu numai că poate, dar trebuie să fie propriul său judecător.

Omul judecător în propria sa cauză, drept şi sever cu sine însuşi.***

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi manifeste"

...Să realizăm ...armonia socială legionară.

...Profesorul universitar nu se vuita cu dispreţ sau chiorâş, ci cu ochi de frate la fratele său muncitor.

...Doresc să facem o adevărată şcoală de bună purtare, elegantă şi caldă camaraderie legionară, cu înfrăţire între toţi fii neamului ...***

Nu uita că orice funcţiune vei îndeplini, măturător, picolo, chelner, bucătar, la tejghea, la pivniţă, etc., te bucuri de aceeaşi dragoste şi de aceeaşi onoare. Nici o funcţie bine îndeplinită nu este inferioară alteia ...***

Nu se admite separaţia între legionarii săraci şi cei bogaţi. Separaţia se face cine face mai multă jertfă pentru Legiune ...***

...Tabăra legionară are caracterul de şcoală. Fiecare venind în tabără îşi capătă pecetea de legionar. ***

...taberele au rostuleducativ de a crea sau începe creerea omului corect ...

Corect din toate punctele de vedere: în raport cu el, în raport cu lumea din afară (ţinută atitudine, bună credinţă, respect, etc.) în raport cu organizaţia, în raport cu camarazii, în raport cu şefii săi, în raport cu ţara sa, în raport cu Dumnezeu.

Există în lume: om şiret, om pezvenghi, om secătură, om şmecher, om canalie.

Ardeţi în focul cel mai mistuitor amintirea acestor oameni. Un legionar nu poate fi aşa. El trebuie să poarte pecetea: OM CORECT.

...În sufletul tineretului nostru trebuiesc cultivate şi întreţinute sentimentele creştine de dreptate şi echitate socială şi setea de muncă creatoare.*

...Aşi dori ca în mijlocul naţiei româneşti să se formeze familii - cetăţi legionare.

Pentru aceasta voiesc să încurajez căsătoriile legionarilor cu legionare, având la baza însoţirii nu singura apreciere a frumuseţilor fizice ci mai ales ci mai ales pe aceea a strălucitoarelor însuşiri sufleteşti legionare.

Familiile - cetăţi legionare:

1. Vor fi adevărate centre de rezistenţă în mijlocul naţiunii.

2. Din ele se vor naşte eroi pentru neam. ***

Aceste familii legionare vor fi în mijlocul celorlalţi un permanent exemplu de viaţă legionară, de renunţare, de dragoste şi camaraderie, de vrednicie şi muncă, de vitejie, de bună cuviinţă.***

În lupta aceasta de mai bine şi pentru reînnoirea sufletului românesc, un puternic, un frumos şi mare rol, îl are femeia.

Ea dă pecetea epocii.

Epoca în care femeia îşi uită menirea ei şi stă toată ziua în faţa oglinzii pentru caraghioase împopoţonări, sau îşi petrece timpul în dancinguri cu exhibiţii pline de ademeniri, este o epocă neagră, fără viaţă, lipsită de spiritualitate şi ticăloasă. Pe de altă parte, ne este cunoscut, că toate perioadele eroice au avut ca bază de pornire suflete mari de femei. Forţele misterioase ale cerului care intervin şi diriguiesc viaţa noastră pământeană, nu-şi găsesc o punte de trecere mai plăcută decât sufletul sensibil, delicat şi vibrant al femeii.

Femeia este creatoare de viaţă. Ea transmite celor următori, prin sânul ei, prin fiinţa ei întreagă, toate dorurile, gândurile şi năzuinţele care i-au zbuciumat sufletul.

Un popor al cărui femei pricep apelul patriei şi răspund chemării ei, nu poate avea decât copii viteji, gata oricând să-i înalţe faima şi să-i ridice demnitatea. Aceasta este mama. Astăzi ne găsim într-o perioadă de prefacere, de luptă. Din această bătălie de onoare, femeia timpurilor noastre nu poate lipsi. Vrem pe femeia vârstei noastre luptătoare: o vrem camaradă. O cere timpul.

Nu manechin fardat, nu zbătându-se steril pentru drepturi, nu cu costumul Evei, lăcuind ceasuri întregi kilometrice şi mâncând lămâie pentru siluetă; şi nu piatră de moară pe sufletul luptătorilor, ci ea însăşi războinică, înfruntând piedici de tot felul, propovăduind credinţa cea nouă, suferind pentru idealul zilelor de azi, contribuind la strălucirea lui.**

Legionarul este omul care îşi trăieşte viaţa către înăuntrul său, în opoziţie cu "civilizaţii" predicatori ai materialismului istoric, care trăiesc către afară.****

În sensul conceptului spenglerian, se poate vorbi de un finalism legionar. În ochii legionarului totul se mişcă spre un scop. El nu trăieşte decât cu această condiţie. Pentru el, a trăi este a lupta, a învinge, a impune, voinţa sa puternică are tendinţă verticală.

Direcţia activităţii sale este spre îndepărtat şi viitor.

A găsi sufletul care stă închis în materie pentru a-l elibera, dându-i această formă de viaţă nepieritoare, aceasta este morala legionară.

Nu o negare a intelectualităţii, ci o potenţare a ei, în sensul virilităţii sale. O integrare a intelectualismului în lumea românească, este voinţa legionarului. Scoaterea intelectualului din situaţia pe care şi-a creat-o, de a se contempla într-o continuă auto-admiraţie, şi aşezarea lui printre valorile permanente şi creatoare ale naţiei. Nu problema "în sine", ci problemele date de structuralul românesc să-l preocupe pe acest mandarin stipendiat de oficialitate, steril şi surd până acum la chemarea naţiei sale.****

**** Vasile Marin "Crez de generaţie"

GARDA DE FIER

Apel la unire către "TINERIMEA ROMÂNĂ"

...Noi copiii acestei ţări, care mâine vom cădea cei dintâi pe câmpurile de bătaie şi care ne vom înfrăţi cu drag la umbra aceleiaşi cruci albe, lângă hotarul atacat de duşmani, acum, când glasul Patriei ne cheamă, să ne întindem mâinile frăţeşte unul către altul şi în faţa începutului de subminare a ţării, să proclamăm într-un singur suflet: UNIREA întregii tinerimi române.

Ne revine sarcina de a paraliza acţiunea aventurierilor plătiţi ai bolşevismului. De a-i soma să se oprească şi să se retragă. Poporul român gelos de libertatea lui, nu mai poate tolera acţiunea criminală de dezagregare socială şi dărâmare a Patriei.

Tu, tinerime a României Mari, înalţă-te în ceasul acesta şi toarnă zid de neînvins în jurul Regelui, în jurul Bisericii tale creştine, în jurul Armatei şi Moşiei străbune.

Sus inimile şi înainte!

Corneliu Zelea Codreanu

Bolşevismul se află în război permanent cu adevărul şi întregul lui sistem e construit ca să-l prigonească şi să-l extermine. El nu se luptă propriu-zis cu entitatea politico-socială a oamenilor, ci cu adevărul care sălăşluieşte în sufletul lor. De aceea, statul bolşevic nu se mulţumeşte să constate din parte supuşilor lui un impecabil conformism cetăţenesc: el vrea să controleze şi să pună stăpânire pe forul lor interior. Cetăţenii model ai statului sovietic sunt indivizi disociaţi de lumea lor lăuntrică, incapabili să mai gândească cu mijloacele lor proprii sau să-şi afirme aspiraţiile lor personale, oameni cu funcţiile sufleteşti standardizate şi perfect controlate din afară. @@@

Naţionalismul:

Nu admitem nimănui să caute să ridice pe pământul românesc alt steag decât al istoriei noastre naţionale...**

Individul în cadrul şi în slujba neamului său.

Neamul în cadrul şi în slujba lui Dumnezeu şi a legilor Dumnezeirii.

Cine va înţelege aceste lucruri, va învinge, chiar de va fi şi singur. Cine nu va înţelege, va cădea învins.**

Vom lupta împreună pentru neamul nostru întreg din Pind şi până dincolo de Nistru...

Numai o naţie românească puternică şi stăpână va putea rezolva toate problemele româneşti de pretutindeni. Atunci, aceşti români răzleţi în lumea largă, vor fi aduşi în ţară. Căci este nevoie de sângele lor, al tuturor aici, unde românimea se luptă cu moartea.**

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

@@ Ion Banea "Căpitanul"

@@@ Horia Sima "Menţinerea Naţionalismului"

Naţionalismul românilor nu este simplu produs, mai mult sau mai puţin durabil, al unei activităţi filozofice a gânditorilor, al unei propagande abile a publiciştilor, sau al unei dirijări ideologice infiltrate în mase de către conducătorii politici. El este, în rândul întâi, o supremă înţelepciune câştigată prin experienţa de veacuri a vieţii noastre româneşti, scump plătită cu suferinţele noastre proprii, veac de veac, înţelepciune coborâtă până în subconştient, infiltrată până în instinct. El Izvorăşte din experienţă, din cunoaşterea inductivă prin care am verificat an de an, secole de-a rândul, existenţa acestei realităţi ireductibile a frângerii omenirii în naţiuni etnice concurente şi rivale, gata de a abuza oricând de un vecin, care e slab, fie prin însuşirile rasei, fie prin situaţiunile grele, în care a fost pus de împrejurările istorice. Naţionalismul nostru este o datină, o atitudine sufletească tradiţională (mai veche chiar decât existenţa termenului "naţionalism"). El e ceva care este al nostru aşa cum ale noastre sunt cojocul şi opinca, fluierul şi iia înflorită, doina şi privirea blândă, dar veşnic prudentă a plugarului şi ciobanului. @@@@

Naţionalismul românesc se dovedeşte astfel a fi o atitudine înrădăcinată adânc în tot trecutul nostru istoric, chiagul vieţii noastre care străbate până în cele mai tainice tresăriri ale procesului nostru vital. Naţionalismul nostru este un uriaş înfipt cu tălpi late şi de neclintit în pământul nostru românesc, piept de granit, ochi de oţel, care impun neândurata voinţă de dăinuire şi de apărare oricât de furioase ar fi valurile adversităţilor de orice fel. @@@

Naţionalismul nostru are un conţinut social. Nu împarte pe profitori în români şi neromâni. Nu-i tolerează pe cei dintâi ca şi pe cei de-al doilea. Uneori este chiar mai de temut adversar al celor dintâi, care subjugaţi intereselor lor şi deservind interesele Patriei, comit un act de înaltă trădare.

Armata naţională este ca un ordin religios. Naţionalismul nostru va desfiinţa politica interesului personal. Termenul de "a ajunge", va dispărea. Nimeni nu ajunge, ci toţi se jertfesc. Jertfă când comanzi, jertfă când te supui. Dezvoltarea virtuţilor cardinale în om, acesta e rostul şi fiinţa naţionalismului nostru.****

Revenirea la virtuţile noastre strămoşeşti care au fost înăbuşite, au fost date la o parte de către o anumită formă de viaţă, care nu ne era proprie. Atunci naţionalismul capătă un aspect de spiritualitate pură care îl ridică dincolo de lutul care îl poartă pe el. Noi nu plecăm de la postulatul marxist: pâine şi pâine şi pâine, acest mod de a băga în mintea unui om ceva care să-l asmută, să-i aţâţe ura. Noi îl ridicăm, fără să ignorăm pâinea, îl ridicăm la înălţimea unde un om trebuie să fie situat.****

@@@@ Ionel Moţa "Cranii de Lemn"

**** Vasile Marin "Crez de Generaţie"

Cu "naţionalismul" începe perioada de interiorizare a neamurilor, de structurare a lor în adâncime. "Naţionalul exprimă faza de circumscriere geografică a naţiunilor, de fixare a suveranităţii lor pe o bucată de pământ. Sensul lui de manifestare este extensiv. Posibilităţile lui de dezvoltare se întind pe orizontală. "Naţionalismul transfigurează "naţionalul", îi descoperă virtualităţile creatoare şi îi întoarce axa de trăire pe verticală. "Naţionalul " reprezintă mobilizarea teritorială a unui popor; "naţionalismul" pleacă de la această achiziţie pentru a întreprinde mobilizarea lui spirituală. @@@

Naţionalismul este o revoluţie spirituală. El exprimă momentul în care începe procesul cunoaşterii de sine al neamului. Neamul nu e preocupat atât de mult de probleme materiale, cât mai ales să-şi valorifice potenţialul de creaţie. Cu alte cuvinte, energia lui ofensivă îşi strămută câmpul principal de activitate de pe planul istoriei pe planul culturii. Pionierii acestei viziuni luminoase a naţionalismului nu pot fi produsul unei educaţii uniforme. Pentru realizarea ei trebuie să se facă apel la spiritul de fineţe, la varietatea de mijloace şi la resursele inepuizabile ale persoanei umane. Numai indivizii obişnuiţi să se orienteze cu uşurinţă în peisajul lor sufletesc, vor fi capabili să descopere şi vasta panoramă a neamului. Naţionalismul reclamă o naţiune de personalităţi, o organizare în adâncime a maselor populare. Nu tipul de luptător unificat poate să asigure viitorul unui neam, ci individul emancipat sufleteşte, acela care, punând la contribuţie şi experienţa altora, îşi urmează drumul său propriu în explorarea adevărului. @@@

Naţionalismul este însuşirea prin care un popor determinat se angajează printr-o anumită fire, printr-o anumită expresiune în raport cu celelalte. Este un element de identificare. Modul de reprezentare al unei naţiuni este propriu acelei naţiuni.

De aceea, naţionalismul nu este planetar, nu este universal. Da, când spunem dragostea de naţiune, este ceva general întregii alcătuiri care înseamnă la un moment dat omenirea. Naţionalismul înseamnă a iubi pământul, a trăi în formele pe care le dă existenţei tale firea ta. Aceste date sunt elemente care pot defini orice fel de naţionalism. Dar naţionalismul ca atare nu poate să se manifeste decât în cadrul unei naţiuni şi aici intervine specificul unei naţiuni. Naţionalismul este o armă de luptă, de înlăturare, această armă nu se întrebuinţează împotriva altor popoare cu scop de acaparare, de cucerire; este o armă de luptă firească, care leagă pământul cu cerul, a unei singure naţiuni. Între naţiuni nu există aceste bariere pe care le ridică fondul naţional cu expresiunea lui pură, care aparţine numai unei naţiuni.

Acesta este naţionalismul.****

@@@ Horia Sima "Menirea Naţionalismului"

*** Vasile Marin "Crez de Generaţie"

LUPTA

Cine vrea să lupte pentru dreptate şi pentru cinste în ţară, cine vrea să muncească pentru patria lui, cine vrea să facă jertfă alături de noi, să vină cu noi.

În această luptă purtaţi-vă cu omenie, cu înţelepciune. Ocoliţi orice conflict.***

Arta şi lupta se exclud? Viaţa omenească să fie oare sortită a se manifesta pe felii, pe compartimente ermetice fără nici un contact organic între ele? Şi mai ales atunci când o luptă nu se reduce la o mare şi finală ciocnire de arme, cu toate fazele ei pregătitoare, ci are un câmp de acţiune mult mai vast; când ea e în rândul întâi o luptă spirituală pentru crearea unui nou suflet românesc pentru a forma sufletele după un alt tipar decât cel de astăzi, înviind eroismul, avântul spre jertfă, dragostea de luptă pentru binele tuturor, oare chiar şi atunci îi rămâne interzisă artei participarea la această operă de creaţiune a unor noi valori sufleteşti?

...De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor ieşi învingătoare în numele diavolului, cine poate să creadă unde mintea care să susţină că ele vor pleca de la noi, înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza?

Consecinţele? Inutil de a le discuta.***

Ţara întreagă trebuie să se cutremure, să se înalţe şi să înfrunte pe cei ce îi pregătesc moartea.

Toţi cei ce se găsesc astăzi pe linia destinului şi a istoriei naţionale, au datoria să ceară şi să impună scoaterea politicii româneşti interne şi externe de sub influenţa şi comanda masoneriei, comunismului şi iudaismului.

Este singura măsură salvatoare, pentru viitorul neamului acesta.***

Avem cu toţii la dispoziţie cea mai formidabilă dinamită, cel mai rezistibil instrument de luptă, mai puternic decât tancurile şi mitralierele: este propria noastră cenuşă!...

Coborâţi în adâncul vostru sufletesc şi întrebaţi-vă dacă vă mulţumeşte sau nu o simplă recitare de idealuri menite a fi veşnic în frunte. Iar dacă veţi simţi că demnitatea voastră de om şi de Român nu mai îngăduie ruşinea tuturor resemnărilor, atunci împăcaţi-vă (pe încetul şi definitiv, iar nu numai în clipa unui entuziasm trecător) cu gândul că viaţa voastră personală cade cu totul pe al doilea plan şi treceţi dincoace, pe marele drum dureros al jertfei pentru binele altora, pentru binele neamului, pentru slujirea lui Dumnezeu...@@@@

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi manifeste"

@@@@ I. Moţa "Cranii de Lemn"

Istoria care a fost sorocită neamului nostru este încărcată de atâtea vremuri viforoase, iar sufletul românesc este brăzdat de atâtea răni şi zbârcit de atâtea încercări, încât s-a obişnuit să primească în adâncul lui orice nouă amărăciune cu o atavică resemnare.

Din vremuri de demult, sub puhoiul străin, sub împilările unei stăpâniri venetice, românul a încovoiat spinarea şi şi-a înghiţit durerea. *@

Românul de azi are o fobie, o repulsiune bolnăvicioasă faţă de orice opunere sau ciocnire mai violentă cu adversităţile vieţii.

Această teamă de izbire, această alunecare spre facilitate, împing traiul românesc de acum pe căile de minimă rezistenţă, pe căile piezişe şi întortocheate care ocolesc obstacole, căile linguşelilor, ale mişeliilor din umbră, ale tranzacţiei, ale compromisurilor sufleteşti, ale târguielilor de conştiinţă şi ne târăşte spre atitudinile de "sărut mâna" şi de lichelism. *@

În piepturile româneşti tăciunele revoltei mocneşte sub straturi groase de cenuşă şi zgură.

Rareori se mai aprinde câte o flacără şi aceea, luaţi seama, este o flacără de ură. *@

Trebuie să sfârşim odată cu tradiţia asiatică care cere răbdare de vite şi spinări încovoiate sub biciul stăpânirii.

Vrem să înlăturăm din amintirea sufletului românesc imaginile care îl micşorează, imaginile debiliante şi deprimante de încălcare, de strivire, de împilări ale norodului românesc, imaginile ispravnicilor neomenoşi, imaginile gloatelor pustiitoare turceşti şi căzăceşti.

Să sfârşim odată cu resemnarea învinsului.

De vrem să fim învingători, să ne învingem întâi firea noastră de astăzi atât de greu apăsată de seculare amintiri de robie şi de servilism.

Prima noastră izbândă va fi să deşteptăm din amorţeală naţia românească.

Prin exerciţii spirituale severe şi flagelând toropeala sufletului românesc, facem o operă de grădinărire, de plivire, de curăţire a înrâuririlor care opresc o creştere optimă a făpturii de om românesc. *@

Avem deci să ne desprindem de moravurile şi de influenţele turceşti, ruseşti, greceşti, ungureşti, franţuzeşti, de obiceiurile de gândire şi de simţire ale străinilor.

Să ne cioplim un eu al nostru românesc după visul unui legionar şi după modelurile ce le găsim dincolo de istoria ultimilor trei sute de ani ai Neamului românesc. *@

Să nu credeţi însă că firea românului este molatecă şi fleşcăită, prin predestinaţie.

Plăieşii voinici şi încruntaţi ai lui Ştefan cel Mare, cred că ar privi cu dispreţ pe urmaşii lor de astăzi, abrutizaţi de alcool, de înşelăciuni, de boli trupeşti şi sufleteşti. *@

Legionari, vindecaţi prin voinţa voastră debilitatea, toropeala şi somnul sufletesc; vindecaţi bolnăviciosul complex de flexibilităţi ale naturii româneşti; rezistaţi furtunii, înfigeţi în voi o bară de oţel care să înfrângă orice voinţă de a o îndoi.

Fiţi fericiţi şi împăcaţi chiar dacă trupurile voastre vor fi sfârtecate în bucăţi. Vor rămâne săpate în glia ţării pătimirea voastră şi revoltătoarea răstignire a atâtor vieţi însetate de vis legionar.

*@ A. Cantacuzino "Opere Complete"

BISERICA

Am fost întrebat dacă activitatea noastră de până acum se află pe linia Bisericii Creştine. Răspund: facem o mare deosebire între linia pe care mergem noi şi linia Bisericii Creştine.

Linia Bisericii este cu mii de metri deasupra noastră. Ea atinge perfecţia şi sublimul. Nu putem coborî această linie pentru a explica faptele noastre. Noi, prin acţiunea noastră, prin toate faptele şi gândurile noastre, tindem către această linie, ne ridicăm spre ea, atât cât ne permite greutatea păcatelor cărnii şi condamnarea la care am fost sortiţi prin păcatul originar. Rămâne de văzut cât am putut prin sforţările noastre pământeşti, a ne înălţa către această linie.**

Oamenii au o singură posibilitate de contact cu Dumnezeu: RUGĂCIUNEA ...

...Neamul nostru, plin de păcate, trăieşte în baza rugăciunilor necurmate ale maicilor retrase de lume şi ale călugărilor din toate mânăstirile şi schiturile ţării.

...Rugaţi-vă necontenit, pentru că în momentul în care mânăstirile şi bisericile nu se vor mai ruga, ţara aceasta se va prăbuşi. Rugaţi-vă şi pentru noi care suntem plini de păcate şi pentru biruinţa armatei noastre legionare-creştine.***

Legiunea apără altarele Bisericii pe care duşmanii vor să ni le dărâme.*

Să nu se uite că noi, poporul român, stăm aici, pe acest pământ prin voia lui Dumnezeu şi binecuvântarea Bisericii Creştine. În jurul altarelor bisericilor s-a aflat adunată de mii de ani în vremuri de bejenie şi restrişte, întreaga suflare românească de pe acest pământ, cu femei, copii şi bătrâni, cu conştiinţa perfectă a ultimului refugiu posibil. Şi astăzi stăm gata să ne adunăm - poporul român - în jurul altarelor ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca îngenunchiaţi să căpătăm binecuvântarea lui Dumnezeu.*

Ortodoxismul, care a luat sub aripa lui de cloşcă şi puiul orfan al naţiunii române, prin esenţa lui însăşi legat şi întemeiat pe o anumită idee de universalitatea spirituală, era impropriu creării unui stat. Dar era în măsură, precum a şi dovedit-o, să păstreze fiinţa unei naţiuni şi a păstrat-o temeinic, după cum se poate verifica istoric, elementele naţional şi ortodox împletindu-se în mod egal întru crearea fenomenului românesc.****

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi Manifeste"

**** C.Z. Codreanu "Crez de Generaţie"

RUGĂCIUNEA

Rugăciunea, ca armă de educaţie şi luptă, în câmpul politic, a fost cu totul necunoscută în vremea noastră. Avem ştiri precise că strămoşii noştri daci credeau infinit în Zamolxe şi iubeau moartea; o doreau ca pe o înaltă eliberare din cătuşele pământului. Şi mai ştim precis că toată viaţa lor era şi se împlinea ca fapt de credinţă, afirmându-se prin luptă, practicând tăcerea şi adorând moartea prin luptă, practicând tăcerea şi adorând moartea prin luptă, apărând neamul şi ţara.

Tot aşa, ne-a rămas ca mare pildă de credinţă în Hristos, domnia şi formidabilele lupte ale lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei şi sfântă icoană a neamului românesc întreg, de totdeauna. Ne-au atestat cronicarii că Domnul Ştefan poruncea întreg natului moldovean să ţină post şi rugăciuni, cu luni de zile înaintea marilor bătălii cu turcii, iar după războaie îi mulţumea lui Dumnezeu prin ridicări şi ctitori de mânăstiri şi biserici.

...Credinţa strămoşului nostru Ştefan cel Mare a fost pentru Corneliu Codreanu izvor şi icoană de permanentă inspiraţie şi rugăciune.

Trezit de tânăr copil la puterea miraculoasă a interiorizării şi rugăciunii, preţuind clar superioritatea numerică, de echipament şi educaţie a duşmanilor şi asupritorilor neamului românesc, împotriva căruia se ridica, hotărât să lupte pe viaţă şi pe moarte. Căpitanul a făcut apel la rugăciune, la trăirea creştină prin asceză şi meditaţie, la scoborârea adevărului cristic în viaţa de toate zilele. În munca oamenilor, în politică. Practicând mereu tăcerea şi singurătatea, exercitând renunţarea la bucuriile pământeşti şi moartea de lume, el a ajuns la gândirea cu inima şi la rugăciunea perpetuă....

Căpitanul a ştiut de puterea misterioasă a rugăciunii. A ştiut să se roage. A practicat cu smerenie, cu ardoare, cu severă disciplină, rugăciunea. Se scula dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui şi se retrăgea pentru meditaţie şi cititul rugăciunilor. Se ruga. Îndelung, intens. Se ruga nu numai pentru sine ca suflet de om, ci şi pentru mişcare, pentru neam. În vederile sale, individul nu are dreptul de a acţiona dacă ceea ce face şi plănuieşte el, nu este bun şi pentru societate, pentru neam. Şi mai mult, acţiunile acestea trebuie să placă lui Dumnezeu.

Pentru a înţelege nevoile şi chemările neamului, ca şi pentru a cunoaşte şi descifra voia lui Dumnezeu, avem nevoie de rugăciune....

Căpitanul se ruga. Şi ne-a învăţat şi pe noi să ne rugăm. Să devenim oameni noi prin interiorizarea, prin practicarea tăcerii, prin rugăciune. În felul lui, de a lega tot ce credea şi făptuia, de voia lui Dumnezeu, politica, grija de cetatea românească, a devenit ca-n vremea lui Ştefan cel Mare, o comuniune a neamului cu cerul, cu morţii, cu ierarhiile şi tronurile lumii de dincolo.

Fără această temelie de rugăciune în mişcarea lui, profundele minuni de schimbare a oamenilor, de mobilizare a celor mai buni, de desfundare a virtuţilor noastre strămoşeşti, nu ar fi fost posibile.

Marile biruinţe pe care le-a reputat, pot fi explicate numai ca fruct al rugăciunii curate, asidue, plină de ardoare. Fără rugăciune, Legiunea Arhanghelul Mihail n-ar fi devenit şcoală spirituală...

Căpitanul a fost conducător spiritual. Şi arma lui de afirmare şi luptă a fost rugăciunea. Se ruga deseori intens. Din rugăciune îşi trăgea inspiraţia şi forţa. Spre sfârşitul vieţii cred că ştia de rugăciunea perpetuă, fără încetare. Tot ce gândea şi făptuia era rugăciune, dialog cu Dumnezeu. Ştia de marea putere a postului negru, a abstinenţei. Era ascet. Se ruga cu inima....

Vasile Posteucă "Dezgroparea Căpitanului"

Iată ce ne spune mai departe poetul V. Posteucă: Ştiam de rugăciune, de nevoia de a vorbi cu Dumnezeu, de a plânge în faţa lui şi a-i cere ajutor, încă de mic copil. Dar, în vremea studenţiei, în vremea când l-am văzut pentru prima oară pe Căpitan, nu m-aş fi gândit la aplicarea rugăciunii în întreprinderile de pe planul social şi politic...

...personal mi-a fost dat să-l cunosc pe Căpitan, în 1933, Aprilie, în casa lui Vasile Iasinschi...

Venisem cu o camionetă, un grup de studenţi de la Cernăuţi, între care Filon Lauric şi George Macrin. Înainte de adunare, am fost oaspeţi în casa mare ca un palat a domnului Iasinschi. Aşteptând să se coboare Căpitanul, din camera lui de sus, nu ştiu pentru ce motiv, am urcat scările şi prin uşa întredeschisă l-am văzut în genunchi, rugându-se. Nu m-a observat, nu m-a auzit. Era adânc în rugăciune. Faptul acesta m-a şocat. A trecut prin mintea şi inima mea ca un fulger, despicând cerul în două. Noi, jos, cântam râdeam, povesteam năzdrăvănii din viaţa studenţească de la Cernăuţi. Ne lăudam. Căutam să ne impunem, cu toată puterea elanului nostru tineresc. Măsuram încă lumea şi viaţa cu prăjina pasiunilor, cu cotul intereselor imediate. El se ruga. Stătea într-o bătălie. Angaja destinul unui neam întreg. Avea nevoie de ajutorul direct al lui Dumnezeu...

Faptul m-a cutremurat. M-a întors pe dos. M-am coborât la parter, între ceilalţi camarazi, dar nu am vorbit. S-a lăsat peste sufletul meu o grea şi mult grăitoare tăcere. Căpitanul aducea un element nou în luptă. Nu numai curajul şi fermitatea convingerilor, nu numai oratoria iscusită şi suportul tinereţii noastre nevinovate. Ci o armă nouă. O formidabilă dinamită: RUGĂCIUNEA.

...El a aplicat postul şi rugăciunea în viaţa noastră politică şi spirituală, pentru a opri răul şi corupţia şi a creşte o generaţie de oameni noi, capabili de muncă şi credinţă, de eroism şi martiriu.

MISTICA ŞI ECUMENICITATEA NAŢIONALĂ

Războaiele se câştigă de aceia care ştiu să atragă din văzduh, din ceruri, forţele misterioase ale lumii nevăzute şi să-şi asigure concursul acestor forţe. Forţele acestea misterioase sunt sufletele morţilor, sufletele strămoşilor noştri, care au fost şi ei odată legaţi de glia, de brazdele noastre, care au murit pentru apărarea acestui pământ şi care sunt şi azi legate de el prin amintirea traiului lor de aici şi prin noi, copiii, nepoţii şi strănepoţii lor. Dar mai presus de sufletele morţilor stă Dumnezeu...

Cum se poate asigura concursul acestor forţe?

1. Prin dreptatea şi moralitatea acţiunii tale

2. Prin apelul fervent, insistent la ele.*

Mulţimile au câteodată contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Mulţimile văd neamul, cu morţii, cu tot trecutul lui. Îi simt toate clipele de mărire, ca şi acelea ale înfrângerii. Simt cum clocoteşte viitorul. Contactul acesta cu neamul întreg e plin de înfrigurare, de cutremur. Atunci mulţimile plâng.

Aceasta va fi fiind mistica naţională, pe care unii o critică, pentru că nu ştiu ce este şi pe care alţii nu o pot defini pentru că nu o pot trăi.

Dacă mistica creştină cu finalul ei extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, printr-un "salt din natura umană în natura divină" (Crainic), mistica naţională nu este altceva decât contactul omului sau al mulţimilor cu sufletul neamului lor, printr-un salt pe care acestea îl fac, din lumea preocupărilor personale, în lumea eternă a neamului. Nu cu mintea, căci aceasta o face orice istoric, ci trăind cu sufletul lor.**

Mişcarea naţională ... este o formă nouă de conducere a statelor. Nemaiîntâlnită până acum ..., ea are la bază acea stare de înaltă conştiinţă naţională, care mai devreme sau mai târziu, se întinde până la periferiile organismului naţional.

Este o stare de lumină interioară. Aceea ce odinioară era zăcământ instinctiv al neamului, în aceste momente se reflectează în conştiinţe creând o stare de unanimă iluminaţie, întâlnită numai în marile experienţe religioase. Această stare de drept s-ar putea numi: o stare de ecumenicitate naţională.

Un popor în întregimea lui ajunge la conştiinţa de sine, la conştiinţa rostului său şi a destinului său în lume. În istorie n-am întâlnit la popoare decât sclipiri de o secundă. Din acest punct de vedere, azi ne găsim în faţa unor fenomene naţionale permanente.**

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

Prin mistica naţională se creează un om desfăcut de abjectul materialism al epocii, se desghiocează omul de aderenţele epocii actuale, şi se face şcoala permanenţelor eroice. El formează omul virtuţilor cardinale: erou, preot ascet, corectitudine ostaş. Naţionalismul concepe societatea ca pe o mare armată, cu o ierarhie spirituală şi o conducere adecvată. Naţionalismul este un ostaş în slujba unei credinţe. Acţiunile lui sunt subordonate interesului patriei. El se comportă ca şi cum ar face-o într-un război pe care îl poartă naţiunea lui. Esenţialul este spiritul de jertfă.****

În sate, când cântam sau vorbeam oamenilor, simţeam că pătrund în acele adâncuri sufleteşti nedefinite, acolo unde politicienii cu programele lor de împrumut nu putuseră să pogoare. Aici, în aceste rânduri, am înfipt rădăcinile Mişcării Legionare. Ele nu vor mai putea fi scoase de nimeni.**

Îngemănaţi cu eternitatea, morţii noştri din lumea de dincolo, ne ocrotesc şi ne îndreptă paşii. Ei au realizat acolo, în câmpiile Domnului, o altă Legiune, şi ca şi pe vremuri, când erau fiinţe muritoare, sunt camarazi. Camarazi de luptă, camarazi în viaţă, camarazi în moarte. Stau cot la cot, umăr la umăr studentul Sterie Ciumetti, muncitorul Niţă Constantin, ţăranul Bălăianu Nicolae.

Mormintele lor sunt pretutindeni; ele alcătuiesc punctele cardinale pentru geografia spiritualităţii româneşti. La căpătâiul lor, sub umbra crucii strămoşeşti, vin zilnic pelerinii legionari ca să reînnoiască legământul de jertfă şi să se împrospăteze cu forţe noi de viaţă.****

Convieţuirea aceasta intimă cu moartea, această plăcere a dăruirii în moarte, sorbită cu nesaţ, sculptează, în chip de o domnitoare luciditate, toată figura morală a generaţiei noastre legionare.

Cu această atitudine rezolvăm totodată şi cauza libertăţii şi cauza demnităţii omului.

O elită cârmuitoare, chiar dacă s-ar sminti şi s-ar îndiavoli peste noapte, încă nu poate înjosi şi robi o naţie alcătuită din oameni cu un asemenea stil de trăire.

Nu veţi întâlni tineret mai liber ca acesta, mai demn şi mai aspru, care în sârguinţa misiunii sale nu poate fi încătuşat nici de prosperitatea materială şi nici măcar de fericire.

Această simţire de zei este o creaţie legionară.

Naţionalismul legionar a creat deci virtuţi universale care vor încălzi inima şi hotărî faptele mai multor generaţii de oameni.

Însemnătatea prozelitică a credinţei legionare va înfige pe orizonturile lumii renumele României.

Iată încă o forţă a ecumenicităţii la român. *@

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

**** Vasile Marin "Crez de Generaţie"

*@ A. Cantacuzino "Opere complete"

Pentru noi legionarii, iubirea aproapelui, dragostea de naţie, înfrumuseţarea şi maximalizarea sufletului, însănătoşirea şi întărirea fizică, o bună selecţionare sufletească şi trupească, sunt cerinţe imperative.

Vrem un om românesc bine diferenţiat, făcut din sevă şi din cenuşă, sau pulbere românească, un om crescut sub îngăduinţa cerului nostru, în lumina şi în căldura soarelui românesc, un om cu făptura şi simţurile născute şi hrănite în cântarea naturii şi pământului strămoşesc.

Vom creşte şi ne vom dezvolta în limitele şi potrivit acestei imagini dinadins zămislită de Dumnezeu pentru noi, vom purta flori şi vom da fructe româneşti şi rău va fi de ne vom încumeta să fim altceva decât înfăptuirile vii ale unui gând Dumnezeesc.

Bine-înţeles că această creştere poate fi strâmbată, deviată, această înmugurire poate fi viciată pe pământ, roadele pot fi chircite şi otrăvite prin fapta noastră.

Dar aceasta nu înseamnă, că nu există în viziunea celui de Sus modelul divin al neamului român crescând, înverzind, şi purtând minunate roade româneşti.

Îndeletnicirea şi grija superioară a creştinului legionar este de a-şi servi neamul; de a mângâia şi vindeca rănile şi durerile românilor, de a împărţi frăţeşte împreună munca datorată de toţi, de a păstra pentru fiecare român, după merit, binefacerile şi comorile româneşti, de a duce împreună, fără iertare, fără bunătate şi fără blândeţe, bătălia împotriva tuturor acelora care duşmănesc românismul, destinul nostru, sănătatea, deşteptarea şi aptitudinile la glorie ale Naţiei noastre.

Astfel, laolaltă, să pedepsim răul şi să-l împuţinăm, să închinăm silinţele noastre unite spre înălţarea naţiei în luminişul de glorie ce îi este hărăzit; tot împreună să ieşim din păcat şi din nedreptate îndreptându-ne spre mântuire.

Elementul moral creştin, spiritualitatea interioară eroică şi ascetică sunt operele fundamentale ale operei legionare.

'Cultivăm deci această sămânţă creştină sădită pe brazda sufletească legionară, iar prin educaţie şi deprindere, înlesnim creşterea acestui minunat spic creştin şi veghem asupra roadelor spiritului creştin produse din seva legionară.

Noi credem în superioritatea legii morale.

Suntem convinşi că, mai puternică ca orice tiranie, este cenuşa omenească strigând răzbunare pentru o moarte nedreaptă.

Noi credem că morala unui stat şi a unei naţiuni trebuie să se supună, să fie subordonată constrângerilor onoarei şi să accepte marginile determinate de respectul ce se datorează demnităţii celorlalte naţiuni.

Credem că e o singură forţă care, cu timpul, e mai puternică ca toate, este forţa tăcută a lacrimilor ce au curs pe nedrept. Este forţa oamenilor care ştiu să sufere cu nobleţe şi este forţa cutremurătoare a blestemului lor. *@

*@ A. Cantacuzino "Opere Complete"

TINERETUL

...Tinerimea română, prin tot ce are mai nobil şi mai viteaz, stă de veghe în jurul tronului, al Bisericii, moşiei şi familiei...

Dar mai este o tinerime:

O tinerime care se uită la cer. Care ştie să pună mâna sănătos şi pe carte şi pe plug şi pe armă şi la tejghea.

Care ştie să respecte ce este sfânt în ţara aceasta şi să-şi pună pieptul zid pentru apărarea ei.

Care ştie să întindă o mână loială prietenului, şi să lovească pe duşman şi să scuipe în ochi pe imbecili şi pe perverşi.

Aceasta este şcoala Legiunii şi a Gărzii de Fier.

(Din manifestul adresat absolvenţilor de liceu cu prilejul organizării marşului din Basarabia în iulie 1930)

Dumnezeu vrea să pună tineretului celui nou în faţă, toate durerile posibile spre a se învrednici de mântuirea naţiei româneşti. După cum le-a pus pe umeri însuşi Fiului Său, spre mântuirea lumii...

...Păşiţi cu inima strânsă de durere pe sub furcile umilinţei pe care, spre a vă dezonora, vi le-au întins aceşti duşmani, nu prinţi ai voştri.***

Această nebănuită de nimeni manifestare colectivă a tinereţii româneşti, a fost o izbucnire vulcanică pornită din adâncurile naţiei...

...Pentru a o mia oară, rasa aceasta, a pământului, ameninţă de atâtea ori în decursul veacurilor, îşi aruncă tineretul în faţa primejdiei, spre a-şi salva fiinţa...**

Misiunea acestei lupte este încredinţată tineretului român, care dacă vrea să răspundă acestei misiuni istorice, dacă vrea să mai trăiască, dacă vrea să mai aibă ţară, trebuie să se pregătească şi să-şi adune toate puterile pentru a duce lupta şi a birui ...**

Sunt chemări, sunt îndemnuri, sunt porunci mute pe care numai tineretul le aude şi le înţelege, pentru că numai lui i se adresează. Fiecare generaţie cu misiunea ei în lume.**

Un tânăr, mai mult ca oricine, are privilegiul de a-şi putea fixa o atitudine politică eroică şi nobilă, deoarece la el învelişurile acelea de suprafaţă - orgoliul, egoismul, scepticismul, lipsa de ideal - sunt adesea absente sau apoi foarte volatile şi permeabile, astfel încât nu izbutesc să închidă ermetic profunzimile sufleteşti de eroism, de abnegaţie, de dragoste şi ideal. La cel mai în vârstă, învelişurile acestea de suprafaţă adesea se tăbăcesc, cresc în adâncime şi nu numai că izolează cu totul sâmburele sufletesc al purităţii de simţire, al eroicului, al spiritualului, dar îl pietrifică, îl usucă, transformând pe omul sufleteşte viu într-o iască veştedă şi uscată până în inimă. De aceea, nădejdea înnoirilor şi înălţărilor se îndreptă în rândul întâi spre tineret, spre energiile proaspete şi capabile de transformare eroică. @@@@

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi Manifeste"

@@@@ Ionel Moţa "Cranii de Lemn"

Nu să ajungi puternic te pregăteşte, ci drept. Nu pentru binele tău să lupţi şi să munceşti, ci pentru binele şi salvarea neamului tău. Nu singuratic, închis în turnul egoismului tău, ci înmănunchiat cu cei de-o seamă cu tine în slujba neamului soldat viteaz în serviciul comandat al cauzei naţionale.

Se dă astăzi o luptă pe viaţă şi pe moarte între lumea veche şi legiunile tinere ale luminii. De o parte cei care şi-au uitat originile, şi-au renegat credinţele, şi-au trădat încrederea pusă în ei, beneficiarii vieţii materiale, de cealaltă parte oastea fără nume a tineretului, legiunile verzi ale încrederii în virtuţile neamului, vitejii care pregătesc o viaţă nouă în ţară nouă, cu preţul libertăţii şi de multe ori al vieţii lor.

Păşeşte hotărât şi goneşte de la tine toată ispita şi toate puterile răului. Sfarmă cu pumn viguros plasa minciunii, alungă pofta de viaţă ieftină, ocoleşte mirajul şi artificialitatea vieţii de stradă. Munceşte şi crede. Aminteşte-ţi că eşti venit aici să te îndrepţi nu să te pierzi. În tine şi în camarazii tăi se află sămânţa zilei de mâine. Faceţi-o să rodească prin munca aprigă, prin jertfa şi prin lepădarea de sine. Neîncetat, îndârjit, cu puteri reînnoite, în slujba aceleiaşi idei: NEAMUL.****

Onoare studenţimii, care pentru credinţa ei, înfruntând atâtea lovituri, a dat exemplu de voinţă colectivă nemaiîntâlnit în istoria universităţilor din lumea întreagă. În nici o ţară nu s-a văzut ca studenţimea, unită într-un singur suflet, asumându-şi toate responsabilităţile şi toate riscurile, să poată menţine grava generală timp de un an de zile, pentru a-şi impune credinţele, urmărind prin demonstraţia ei, trezirea la conştiinţă a naţiei întregi, faţă de cea mai grea problemă a existenţei sale.

Este o pagină frumoasă, o pagină eroică scrisă cu suferinţa acestei tinerimi în cartea neamului românesc.**

Stând pe linia creştină, spirituală, noi, tineretul legionar, suntem preocupaţi în primul rând să cucerim marile însuşiri naţionale sufleteşti şi trupeşti, calităţile alese ale omului românesc, cerute de mărirea şi de slava destinului său. *@

@@@@ Ionel Moţa "Cranii de Lemn"

**** Vasile Marin "Crez de generaţie"

** C. Z. Codreanu "Pentru Legionari"

*@ A. Cantacuzino "Opere Complete"

MINORITĂŢILE

Ţara românească nu poate fi niciodată o Românie Ungaro-Germanie, în care fiecare popor al ţării şi-ar avea frântura lui de patrie, care s-ar putea separa, la nevoie de soarta intereselor celorlalte frânturi de stat. Stat naţional românesc unitar, indivizibil în concepţie şi în fapt. România e ţara românilor, iar minoritarii conlocuitori cu noi nu trebuie să aibă decât o singură grijă: să fie loiali şi s

ă nu atingă cu nimic interesele statului şi ale naţiunii româneşti, pentru a putea trăi în tihnă şi pace alături de noi, bucurându-se de ospitalitatea şi probitatea românească totdeauna respectuoasă faţă de drepturile altuia. @@@@

"Să nu vadă nimeni în noi nişte asupritori ai altor neamuri, sau nişte mâncători de jidani din ură religioasă. Criteriul în urma căruia un stat poate lua măsuri restrictive în contra unei minorităţi, nu poate fi nici aversiunea de rasă, nici ura religioasă. Principiul călăuzitor trebuie să fie: pericolul pe care o minoritate îl poate prezenta pentru viaţa şi libera dezvoltare a naţiunii dominante" (C.Z.C.)

Pentru noi sunt două categorii de minorităţi: jidani şi creştini. Cei dintâi reprezintă un mare pericol pentru existenţa şi cultura neamului românesc.**

Pentru ca poporul român să-şi frângă orice putere de rezistenţă, jidanii vor aplica un plan unic şi într-adevăr diabolic.

1. Vor căuta să rupă legăturile sufleteşti ale neamului cu cerul şi cu pământul... prin împrăştiere, pe scară întinsă, a teoriilor ateiste, spre a face din poporul român, sau măcar numai din conducătorii lui, un popor despărţit de Dumnezeu şi de morţii lui, pentru a-l omorî, nu cu sabia ci tăindu-i rădăcinile de viaţă spirituală.

Pentru ruperea legăturilor cu pământul, izvorul material de existenţă al unui neam, vor ataca naţionalismul ca idee învechită şi tot ce se leagă de ideea de Patrie, de Pământ pentru ca să rupă firul iubirii care uneşte poporul român de brazda lui.

2. Pentru ca aceasta să reuşească, vor căuta să pună mâna pe presă.

3. Vor întrebuinţa orice prilej, pentru ca în tabăra poporului român să fie dezbinare, neînţelegeri, ceartă şi dacă e posibil îl vor împărţi în mai multe tabere, care să se lupte între ele.

4. Vor căuta să acapareze cât mai mult mijloacele de existenţă ale românilor.

5. Îi vor îndemna sistematic pe calea desfrâului, nimicindu-le familia şi puterea morală.

@@@@ Ionel Moţa "Cranii de Lemn"

** Ion Banea "Rânduri către Generaţia noastră"

6. Îi vor otrăvi şi ameţi cu tot felul de băuturi şi otrăvuri...

...Aceste planuri sunt însă ca şi gazele de război. Să le întrebuinţezi pentru adversar, dar să nu te atingă pe tine. Propovăduiesc ateismul pentru români, dar ei nu sunt atei, ci ţin cu habotnicie la respectarea celor mai mici percepte religioase.

Vor să dezlege pe români de dragostea pământului lor, dar ei acaparează pământuri. Se ridică împotriva ideii naţionale, dar ei rămân naţionalişti şovini.**

Este pentru prima dată în istoria noastră şi de aceea ne simţim dezarmaţi şi cădem învinşi, când românii se întâlnesc cu un neam, care nu-l atacă cu sabia, ci cu armele proprii rasei iudaice cu care izbesc şi paralizează mai întâi instinctul moral al neamurilor, împrăştiind în mod sistematic toate bolile morale şi distrugând astfel orice posibilitate de acţiune.**

...vedem perfidia presei jidăneşti, vedem reaua credinţă în toate împrejurările, vedem aţâţările ei în tot ceea ce era antiromânesc, vedem opera de linguşire şi de ridicare a oamenilor politici, a funcţionarilor, a autorităţilor, a scriitorilor, a preoţilor creştini, care se pretau a face jocul intereselor jidăneşti; vedem batjocura de care se învredniceau toţi cei ce aveau o atitudine românească corectă, demnă, sau care îndrăzneau să demaşte primejdia jidănească; vedem necuviinţa cu care eram trataţi noi, în propria noastră casă, ca şi cum ei ar fi fost aici stăpâni de mii de ani; vedem cu indignare amestecul îndrăzneţ al acestor musafiri nepoftiţi, în cele mai intime probleme de viaţă românească, religie, cultură, artă, politică; căutând ei a trasa liniile pe care să se mişte destinul neamului nostru.**

Manifestaţia contra presei jidăneşti, înseamnă: declararea ei de duşmană a intereselor naţionale şi prin aceasta atragerea luării aminte a românilor de a nu se lăsa induşi în eroare, orbiţi sau conduşi de presa scrisă de jidani sau români jidăniţi.

Presa aceasta atacă ideea religioasă la români, slăbindu-le astfel rezistenţa morală şi rupându-le contactul cu Dumnezeu.

Presa aceasta împrăştie teorii antinaţionale, slăbindu-le credinţa în naţiune şi rupându-i de pământul ţării, de dragostea pentru el, pământ care în toate timpurile a fost îndemn la luptă şi sacrificiu.

Presa aceasta prezintă fals interesele noastre româneşti, dezorientând şi îndreptând pe români pe linii opuse intereselor naţionale...

Presa aceasta înalţă mediocrităţile şi oamenii capabili de corupţie pentru ca străinul să-şi poată satisface interesele lui şi coboară valorile morale care nu se vor preta a face servicii iudaismului şi intereselor acestuia.

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

Presa aceasta otrăveşte sufletul neamului, dând zilnic şi sistematic publicitate crimelor senzaţionale, legăturilor imorale, avorturilor, aventurilor.

Presa aceasta omoară adevărul şi slujeşte minciuna cu perseverenţă diabolică, întrebuinţează calomnia ca armă de distrugere a luptătorilor români.**

...Numărul jidanilor din România nu se cunoaşte exact. Pentru că statisticile încercate au fost făcute cu cea mai mare lipsă de interes de către politicienii români, pentru a-şi ascunde opera de trădare naţională şi pentru că jidanii de pretutindeni fug de adevărul statisticii...

Şi au dreptate din punctul lor de vedere, pentru că românii puşi în faţa numărului

exact al populaţiei jidăneşti şi-ar da seama că se află în faţa unei adevărate primejdii naţionale şi s-ar ridica pentru a-şi apăra patria. Deci, în faţa adevărului statistic, puterea iudaică se stinge, moare. Ea nu poate trăi decât din ascunderea adevărului, din falsificarea lui, din minciună.**

...Eu nu întrebuinţez cuvântul de jidan, pentru ca să insult pe cineva. Eu le spun jidani pentru că aşa cred eu că se numesc ei şi de altfel, mi se pare curios, este singura naţie care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are... *

În privinţa minorităţilor creştine, generaţia tânără înseamnă principiile mari de conduită.

1. Simpatia naturală faţă de naţiunea de baştină nu poate fi socotită, nici lipsa de loialitate şi nici ca un pericol pentru statul român.

2. Minorităţile conlocuitoare în România, urmează să se bucure de toate drepturile, în măsura loialităţii de care vor da dovadă în faţa statului român. Cel sau cei ce se vor opune sau unelti aici în casă la noi, în contra viitorului românesc, vor fi striviţi. De altfel ca şi românii care se vor opune sau vor unelti ++

Suntem un neam de oameni nobili.

Fiindcă suntem singurul neam care păstrăm aici, în această parte a Europei, tradiţiile pământului şi ale cerului de deasupra noastră.

Fiindcă suntem singurii stăpâni din vremuri imemoriale pe pământurile acestea peste care toate neamurile, dar absolut toate neamurile care ne înconjoară, au venit mult mai târziu. Oaspeţi pe pământurile acestea sunt şi ungurii şi bulgarii şi sârbii şi ruşii şi polonii şi slovacii @

@ V.P. Gârcieanu "Din Lumea Legionară"

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

++ Ion Banea "Rânduri către Generaţia Noastră"

TRĂDAREA ŞI MIŞELIA

Păziţi-vă pe voi şi pe copiii voştri de azi şi de mâine ai neamului românesc şi ai oricărui neam din lume, de această racilă îngrozitoare: mişelia.

Toată inteligenţa, toată învăţătura, toate talentele, toată educaţia nu vor servi la nimic, dacă vom fi mişei.

Învăţaţi pe copiii voştri să nu întrebuinţeze mişelia nici în contra prietenului şi nici în contra celui mai mare duşman al lor. Căci nu vor învinge, ci vor fi mai mult decât învinşi, vor fi striviţi, Nici în contra mişelului şi a armelor lui mişeleşti să nu întrebuinţeze mişelia. Pentru că de vor învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Mişelia va rămâne neschimbată. Mişelia învinsului va fi înlocuită de mişelia învingătorului. În esenţă, aceeaşi mişelie va stăpâni peste lume.

Întunericul mişeliei din lume nu poate fi alungat prin alt întuneric, ci numai prin lumina pe care o aduce sufletul viteazului, plin de caracter şi de onoare.**

Este o mare greşeală ca un şef legionar, din invidie să înceapă a vorbi de rău, în faţa oamenilor din cuib sau din sat, pe un camarad al său. Aceasta duce la dezbinarea în două a legionarilor, la lupta dintre dânşii, la victoria inamicului.

Este aşa de grav acest lucru, încât Legiunea consideră asemenea fapte aproape ca o trădare...*

Dacă însă printre legionari va fi prins unul care se va vinde pentru bani şi va deveni trădător al Legiunii, va fi pedepsit azi, mâine, peste un an sau peste doi.*

...Trădarea ne-a măcinat puterile neamului.

Noi, românii, nu ne-am aşezat niciodată cu arma în mână în faţa ei; de aceea a prins rădăcini, de aceea trădătorii s-au înmulţit pe toate cărările, de aceea viaţa noastră de stat nu e decât o trădare permanentă de neam. Dacă nu rezolvăm problema trădării, opera noastră va fi compromisă.**

Jidanii ne sunt duşmani şi în această calitate ne urăsc, ne otrăvesc, ne extermină. Conducătorii români, care se aşează pe aceeaşi linie cu ei, sunt mai mult decât duşmani, sunt trădători.

Pedeapsa cea dintâi şi cea mai cruntă se cuvine în primul rând trădătorului şi în al doilea rând duşmanului.

Dacă aş avea un singur glonte, iar în faţa mea un duşman şi un trădător, glonţul l-aş trimite în trădător.**

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

POLITICIANISMUL

Lumea politicienilor trăieşte în lux şi în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai dezgustătoare, pe spinarea unei ţări din ce în ce mai demoralizată. Cine să se mai ocupe de nevoile ei?

Politicienii aceştia, cu familiile lor şi cu agenţii lor, au nevoie de bani. Bani pentru petrecere, bani pentru a-şi întreţine clientela politică, bani pentru voturi, bani pentru cumpărarea de conştiinţe omeneşti. Rând pe rând cetele lor se vor năpusti şi vor spolia ţara. Aceasta va însemna, în ultimă analiză, guvernarea lor, opera lor de guvernare. Vor secătui bugetele statului, ale primăriilor, ale prefecturilor.

Se vor înfige ca nişte căpuşe în consiliile de administraţie ale tuturor întreprinderilor, de unde vor încasa tantieme de zeci de milioane, fără nici o muncă, din sudoarea şi din sângele muncitorului istovit.

Vor fi încadraţi în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane, de alte milioane şi zeci de milioane, ca preţ al vânzărilor de neam.

Vor da naştere la afaceri scandaloase, care vor îngrozi lumea. Corupţia se va întinde în viaţa publică a ţării ca o plagă, de la cel mai umil slujbaş şi până la miniştri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea să-i cumpere pe aceşti monştri şi prin ei ţara întreagă.

De aceea, când ţara stoarsă nu va mai putea să le mai dea bani, vor ceda consorţilor de bancheri străini, rând pe rând, bogăţiile pământului şi cu ele independenţa noastră naţională.**

Teoria care ne îndeamnă să intrăm cu toţii în partide, pentru a le face bune, dacă zicem că sunt rele, e falsă şi perfidă. După cum, de la începutul lumii curge, zi şi noapte, necontenit prin mii de râuri, prin fluvii, numai apă dulce la Marea Neagră şi nu reuşeşte să-i îndulcească apa, ci din contră, se face sărată şi cea dulce, tot aşa şi noi în cloaca partidelor politice, nu numai că nu le vom îndrepta, dar ne vom strica şi pe noi.**

...Cea mai mare primejdie naţională stă în aceea de a ne fi deformat, de a ne fi desfigurat structura noastră rasială daco-romană, dând naştere acestui tip de om, creind această căzătură, această stârpitură morală: politicianul care nu mai are nimic din nobleţea rasei noastre, care ne dezonorează şi ne omoară.

Dacă acest tip de om va continua să mai conducă această ţară, Neamul Românesc va închide ochii pentru totdeauna şi România se va prăbuşi, cu toate strălucitele programe cu care "şmecheria" degeneratului va şti să ungă ochii mulţimilor nenorocite. Dintre toate relele pe care ni le-a adus invazia jidănească, aceasta este cel mai îngrozitor!**

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

IDEOLOGIA FAPTEI

Se răstoarnă guverne incapabile şi se aşează în locul lor altele şi mai incapabile. Nimeni nu mai ştie de unde vine şi nimeni nu mai pricepe unde are să ajungă. E o îvălmăşeală din care nu se alege nimic pentru mai binele mulţimii. Pentru ce toate acestea?

Pleava politicianistă, odată ajunsă la putere, se aşează pe jaf. Şi pentru aceasta nu cruţă nimic: corupe justiţia, terfeleşte oştirea, ticăloşeşte administraţia, înjoseşte biserica, degradează şcoala. Nimeni şi nimic nu rămâne atins de noroiul politicianist.

Împotriva tuturor partidelor care au măcinat la moara lor de atâta amar de vreme rodul muncii naţionale, împotriva tuturor acelora care s-au alăturat operei de jaf organizată de partide, împotriva duhului rău care bântuie în această ţară, se ridică astăzi ca un singur val, tinereţea curată şi nepătată, tinereţea muncii şi a cinstei, tinereţea dreptăţii şi a faptei.

Se ridică tinereţea care şi-a jurat că în afară de binele ţării, ea nu mai cunoaşte alt interes.; tinereţea care s-a legat să nu odihnească până nu va face curăţenie deplină în vatra ţării; tinereţea care va înfrunta şi moartea pentru împlinirea celor ce şi-a promis să împlinească.

Duşmănită de corbii partidelor politice, organizaţia "Gărzii de Fier", compusă numai din oameni tineri, pregătiţi şi curajoşi, vine înaintea întregii ţări şi spune:

Fraţi de pretutindeni! Vreme îndelungată, partidele politice şi complicii lor v-au înşelat credinţa, v-au irosit munca voastră aspră şi v-au cotropit viaţa. Ani de zile, oamenii partidelor au jucat hora desfrâului şi-a necinstei pe spinarea voastră. Toţi acei care au lins pragurile caselor voastre, cerşindu-vă în alegeri voturile, v-au scuipat în faţă când aţi cerut dreptate; toţi cei pe care i-aţi trimis prin votul vostru liber ori siluit la cârma ţării, v-au prădat şi batjocorit.

Nădejdea mântuirii voastre şi a naţiei întregi, nu se mai poate îndrepta într-acolo. Dacă va mai rămas glas de strigat dreptate; dacă v-a mai rămas un pic de vlagă în bărbăţia braţului vostru; şi dacă mai pâlpâie încă în candela sufletului vostru o cât de slabă luminiţă de credinţă, veniţi cu noi.

Naţiune nu mai poate tolera să fie gerată la infinit de coteriile partidelor politice existente, vase diverse cu acelaşi conţinut şi comanda statului trebuie luată din mâini debile articulate cu trupuri astmatice.

Aşa după cum soarele primăverii sparge şi goneşte norii cei negrii ai iernii, desţeleneşte pământul şi învie rodul, tot astfel tinereţea organizată de noi, va purta facla învierii neamului pe tot cuprinsul ţării, va preface în scrum putregaiul politicienist şi va trage brazdă nouă în ogorul strămoşesc, aruncând sămânţa cea bună care să dea rod însutit.

Veniţi alături de aceia care au înscris cu sângele credinţei, pe drapelul lor, "Fapta".****

**** Vasile Marin "Crez de Generaţie"

POLITICA

...Activitatea politică a Legiunii nu e altceva decât expresia unei sforţări continue

de a realiza idealurile ei, de a da întruchiparea concepţiei vii în sufletul legionarilor. Numai cine stăpâneşte perspectiva integrală a Mişcării, poate să urmărească şi linia ei politică, să evite concluziile false şi să ajungă astfel la o judecată realistă asupra trecutului ei. +++

Am înălţat un steag.

În contra lor, în contra celor care au ruinat ţara, în contra cetelor de străini, de înstrăinaţi care ne-au supt şi măduva din oase, am înălţat un steag...

...Noi, slujitorii acestui steag nu ne-am legat împreună ca să furăm ţara, nu ne-am legat împreună să ne căpătăm partizani şi să le dăm ca să roadă oase din oasele ţării.

Noi ne-am legat împreună să rămânem săraci până la mormânt, vom sărăci şi acei ce suntem bogaţi, dar ne-am legat să biruim. Să învingem şi să răzbunăm...

...Zadarnic şi greşit ne-au confundat unii săteni şi orăşeni crezând că noi luptăm să-i căpătuim pe dânşii şi să le facem poftele, să le dăm ţara ca s-o mănânce; ei bine, NU!*

...Nici un deputat legionar nu va avea voie să se ocupe cu satisfacerea intereselor, sau afacerilor diverselor rude, cumetri, partizani.

Celor care urmăresc satisfacerea unor atari interese, le veţi comunica hotărât că nu au a vota cu Mişcarea Legionară...***

Niciodată, Mişcarea Legionară, pentru a birui, nu va recurge la "ideea de complot" sau "lovitură de stat".

...Mişcarea Legionară nu poate birui decât odată cu desăvârşirea unui proces interior de conştiinţă a naţiunii române.

Când acest proces va cuprinde pe majoritatea românilor şi se va desăvârşi, biruinţa va veni atunci automat...***

Lovitură de stat nu voim să dăm.

...prin esenţa însăşi a concepţiei noastre, noi suntem contra acestui sistem (lovitură de stat). Însemnează o atitudine de bruscare, de natură exterioară, pe când noi aşteptăm biruinţa noastră de la desăvârşirea în sufletul naţiunii a unui proces de perfecţiune omenească...***

Noi nu urmărim decât să ne apărăm patria ameninţată de viscolul furtunii. Patria părinţilor noştri şi cuibul cald al acelora care vin după noi...

Fixez aceste puncte în: DUMNEZEU, PATRIE, REGE, FAMILIE, PROPRIETATE şi ARMATĂ., care să garanteze existenţa statului român.*

+++ Horia Sima "Omul Nou"

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi Manifeste"

LEGALITATEA

... Veţi lupta cu tărie de neînvins, dar numai în cadrul legalităţii. În modul acesta veţi dezarma pe toţi vrăjmaşii noştri care au uneltit în contra noastră şi care încearcă şi astăzi să uneltească.***

Vom birui pe căile legilor, oricât de tare ni le vor strâmtora autorii lor pentru a ne împiedica biruinţa sau pentru a ne forţa să păşim alături de ele.***

Noi ne-am încadrat însă în cea mai perfectă ordine şi legalitate. Pentru ca să nu ni se poată spune nimic. Dar aceasta nu va avea nici o valoare. Lozinca guvernelor va fi: "Nu vă putem distruge pentru că aţi călcat legile? Nu-i nimic, le călcăm noi şi vă distrugem! Nu vreţi să fiţi "ilegali", suntem noi "ilegali". Încât în modul acesta, am intrat într-un sistem cu adevărat talmudic: pe de o parte acuzaţi prin presă şi prin toate oficinile politice, de "ilegalitate", iar pe de altă parte, stând în cadrul perfect al legii, suntem măcinaţi prin cele mai odioase şi ilegale sisteme, de către toţi reprezentanţii guvernelor şi ai statului, aflaţi în cea mai flagrantă ilegalitate.**

Deci suntem aruncaţi din raportul de Drept în raportul de forţă.

Pe acesta însă noi nu-l primim. Noi am înţeles să acţionăm în cadrul legii, manifestându-ne credinţele noastre ...

...dacă orice manifestaţie de credinţă ne este interzisă, raţiunea de existenţă a partidului nostru a încetat.

Nu voim să întrebuinţăm forţa.

Nu voim să întrebuinţăm violenţa.***

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi manifeste"

CELE ŞASE LEGI FUNDAMENTALE ALE CUIBULUI

1. Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci numai aşa vei învinge. Urmează-ţi şeful şi la bine şi la greu.

2. Legea muncii: munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ţi fie nu câştigul, ci mulţumirea că ai pus o cărămidă la înălţarea Legiunii şi la înflorirea României.

3. Legea tăcerii: vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. Vorbeşte când trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuieşte, lasă pe alţii să vorbească.

4. Legea educaţiei: trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ţi toată şcoala. Cunoaşte bine Legiunea.

5. Legea ajutorului reciproc: ajută-ţi fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa.

6. Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă şi nu fii niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.*

Disciplina este o îngrădire a noastră, fie pentru a ne conforma unor norme de viaţă, fie pentru a ne conforma voinţei unui şef.

În cazul întâi o practicăm pentru a ne urca pe înălţimile vieţii, în cazul al doilea, pentru a obţine succesul în luptă: cu natura sau duşmanii.

Pot fi o sută de oameni care se iubesc între ei ca fraţii. Dar în faţa unei acţiuni e posibil ca fiecare să aibă câte o părere. O sută de păreri nu vor birui niciodată. Dragostea singură nu-i va putea face biruitori. Este nevoie de disciplină. Pentru a birui trebuie să-şi însuşească o singură părere, aceea a celui mai experimentat dintre ei, a şefului.

Disciplina este chezăşia biruinţei pentru că ea asigură unitatea efortului. Sunt greutăţi pe care numai un neam unit, ascultând de o singură comandă, le poate birui. Cine este imbecilul, care într-un asemenea caz să refuze de a se grupa cu toţi ai lui la un loc, ascultând de aceeaşi comandă, pentru motivul că disciplina i-ar ştirbi din personalitate?

În asemenea cazuri, când neamul îţi este ameninţat şi când firea lucrurilor te îndeamnă să-ţi schilodeşti trupul, să-ţi pierzi viaţa, să-ţi sfarmi familia, să-ţi periclitezi viitorul copiilor, să renunţi la tot ce ai pe acest pământ, pentru a ţi-l salva, este cel puţin ridicol să vorbeşti despre "ştirbirea personalităţii".

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

Disciplina nu înjoseşte pentru că te face biruitor. Şi dacă biruinţele nu se pot câştiga decât cu jertfă, disciplina este cea mai mică dintre toate jertfele pe care un om poate să le facă pentru victoria neamului său.

Dacă disciplina este o renunţare, o jertfă, ea nu înjoseşte pe nimeni. Pentru că orice jertfă înalţă, nu coboară.

Neamul acesta al nostru având în calea sa uriaşe greutăţi de trecut, fiecare român, trebuie să primească educaţia disciplinei cu dragă inimă şi cu conştiinţa că astfel contribui la biruinţa de mâine.

Nu există biruinţă fără unitate. Şi nu există unitate fără disciplină. De aceea, neamul nostru va trebui să condamne şi să considere ca o acţiune vrăjmaşă orice abatere de la şcoala disciplinei ca pe ceva care-i periclitează biruinţele şi viaţa.**

Munca fiecărui cuib este de o mare importanţă. Nu se poate ca un cuib să se constituiască şi apoi să nu mai lucreze nimic, adică să nu mai dea nici un semn de viaţă.*

...O singură bucurie în viaţă: să vedem cum înfloreşte România din munca noastră pe care o prestăm cu drag, cu devotament, fiecare la locul nostru, adică la locul în care putem să dăm maximum.***

Legionarul începe orice muncă cu gândul la Dumnezeu şi-I mulţumeşte la ajungerea scopului urmărit.*

...în linii generale, în cuib nu se va da loc la discuţii înfocate, violente, contradictorii. Cât mai puţină vorbă, cât mai multă meditaţie, nimic să nu tulbure maiestatea tăcerii şi a bunei înţelegeri.

Se vor face exerciţii de tăcere completă.*

Legionarul va trebui să ştie că: Legiunea va învinge până la sfârşit, toate partidele, oricâte piedici i se vor pune în cale.

...Că legionarii, sunt chemaţi de Dumnezeu ca după veacuri de întuneric şi asuprire, să sune trâmbiţa învierii neamului românesc.

Şeful de cuib va căuta să sădească adânc în sufletul fiecăruia dintre membrii cuibului credinţa în Dumnezeu, în Patrie şi în misiunea neamului nostru.*

...Cuibul nostru era cald. Raporturile dintre noi erau absolut familiare. Cineva nu intra aici ca într-o cazarmă rece, ci ca în casa lui, ca în familia lui. Aici nu venea numai pentru a primi ordine. Aici găsea o rază de dragoste, un ceas de linişte sufletească, un cuvânt de încurajare, o mângâiere, un ajutor la nenorocire sau la nevoie.**

Când un legionar sau un cuib primeşte un ordin, este o chestiune de onoare, de a-l executa trecând prin foc şi prin apă, dacă este nevoie.*

CÂNTECUL

Probabil, nepornind pe drumul raţiunii, cu alcătuire de programe, discuţii contradictorii, argumentări filozofice, conferinţe, singura posibilitate de manifestare a stării noastre lăuntrice, era cântecul. Cântam acele cântece în care simţămintele noastre îşi găseau mulţumire.

"Pe o stâncă neagră", cântecul lui Ştefan cel Mare, a cărui melodie, se spune, s-a păstrat din timpul lui, din generaţie în generaţie. Se spune că în sunetul acestei melodii intra Ştefan triumfător în cetatea sa de la Suceava, acum 500 de ani. Când îl cântam, simţeam trăind acele vremuri de mărire şi glorie românească, ne afundăm în 500 de ani de istorie şi trăim câteva clipe acolo în contact cu vechii soldaţi şi arcaşi ai lui Ştefan şi însuşi cu el.**

Pentru a putea să cânţi, îţi trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet este ros de patimi şi de vrăjmăşie faţă de camaradul său. Şi nici acela al cărui suflet e sterp de credinţă.

De nu veţi putea cânta, să ştiţi că este o boală care vă roade în adâncul fiinţei voastre sufleteşti sau că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le puteţi vindeca, să vă daţi de o parte şi să lăsaţi locul vostru, celor ce vor putea cânta.**

Legiunea fiind o mişcare spirituală mare şi răscolitoare, cu acţiune directă asupra sufletului, era firesc ca cea dintâi manifestare care exterioriza această credinţă să-şi găsească glas prin cântec. Cântecul este doar vorba sufletului. Prin mijlocirea lui sufletele se îmbrăţişează. Adresându-se, sentimentului şi pornind din sentiment, cântecul înalţă, dă avânt şi creează anumite predispoziţiuni. El este firul nevăzut pe care se ridică omul de la pământ spre zările înalte ale seninului, ale vieţii sufleteşti, spre Dumnezeu.

Mărturisirile de credinţă, oricare a fost esenţa originii lor, mai mult decât prin orice alt mijloc s-au răspândit şi au trăit prin cântec. Acţiunile mari omeneşti totdeauna şi-au găsit eternizarea prin cântec. Eroii şi faptele lor tot prin ajutorul cântecelor trăiesc. Bucuriile şi durerile tot prin ele le trăim cu toţii.

Credinţa legionară a dat naştere cântecelor legionare Lumea nouă pe care o pregătea Căpitanul s-a arătat mai întâi sub haina cântecului.

"În adevăr, din primul minut, în iunie 1927, pe când eram numai câţiva tineri dispreţuiţi de toată lumea, am cântat: "Sculaţi români la luptă, bate ora ..."++@

** C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

++@ I. Banea "Opere Complete"

ÎN SLUJBA NEAMULUI

Vremurile noastre sunt vremuri de răscruce, viaţa colectivă nu se manifestă normal, continuu şi tenace, ci este zguduită şi plină de frământări în căutarea echilibrului, în găsirea făgaşului potrivit tendinţelor şi plenitudinelor pe care timpul de azi le pretinde acestei vieţi.

Acest dezechilibru, pe care-l simţim şi-l trăim cu toţii, îşi are originea în îndepărtarea omului de la misiunea lui. ++@

Tot felul de crize au zguduit organismul nostru social, mergând din dezastru în dezastru, începând cu pustiitoarea criză sufletească, generatoare a tuturor celorlalte prăbuşiri cunoscute şi trăite.

Din frământările acestei prăbuşiri şi dezagregări naţionale, se ridică însă de o vreme încoace, o frăţie pe care nu a cunoscut-o încă pământul românesc.

Este hora frăţiei legionare; este credinţa cea nouă care încălzeşte generaţia tânără, aşteptând binecuvântarea cerului.

Mişcarea Legionară este o învolburare a întregului neam românesc şi ea urmăreşte să formeze un alt suflet pentru acest neam. Căci ceea ce trebuie schimbat în primul rând la noi, este sufletul. Când vom fi un neam cu sufletul sănătos şi curat, atunci vom putea fi tari. Prin puterea noastră vom putea fi stăpâni în ţara noastră.

Mişcarea Legionară s-a pornit în primul rând împotriva răului din noi şi dintre noi. Să îndrepteze păcatele care ne ucid sufletele şi după aceea împotriva duşmanilor care se găsesc aici, între noi, în statul nostru şi pe pământul ţării noastre, cu gândul duşmănos de a se face ei stăpâni. ++@

Foarte greu lucru este de făcut. Căci nimic nu este mai greu de îndeplinit decât să întorci pe un om de pe drumul cel greşit şi să-l faci să se schimbe, să aibă alte purtări, altă viaţă. Să fie cinstit, harnic, cu frica lui Dumnezeu, iubindu-şi neamul şi jertfindu-se pentru el. Este greu cu un om, d-apoi cu un neam! Dar totuşi se poate. Încetul cu încetul, cu răbdare multă şi cu dragoste multă se va întâmpla de bunăseamă şi aceasta. Sunt semne foarte grăitoare că nu este departe ziua, când acest neam va vedea în Mişcarea Legionară singura cale de a se mântui. ++@

Pentru legionar, orice problemă este un examen de seriozitate. Nimic nu i se pare "uşor", nimic nu i se pare superficial. Tragismul este vibraţia sufletească în care se desfăşoară voinţa legionarului. Legionarii repudiază o lume în care creeru domneşte, pentru că sufletul a demisionat, cum spune aşa de frumos Spengler.****

SĂ VINĂ ÎN ACESTE RÂNDURI CEL CE CREDE NELIMITAT.
SĂ RĂMÂNĂ ÎN AFARĂ CEL CE ARE ÎNDOIELI.

(C.Z. Codreanu)

++@ Ion Banea "Opere Complete"

**** Vasile Marin "Crez de Generaţie"

CREDINŢE LEGIONARE

Vom învia, vom birui.

A înviat Hristos, sădind nădejdea învierii din morţi; că viaţa noastră nu se termină aici la aceşti aşa de trecători 60-70 ani; că se prelungeşte dincolo; că ne vom întâlni iar cu cei dragi ai noştri şi nu ne vom mai despărţi niciodată.

Că vom învia din morţi în numele lui Hristos şi numai prin Hristos, adică în afara credinţei în Hristos nimeni nu va învia şi nu va fi mântuit. +

Toţi credeam în Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi. Cu cât eram mai încercuiţi şi mai singuri, cu atât preocupările noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu şi spre contactul cu morţii noştri şi ai neamului...**

Se vor lua cele mai severe măsuri cu privire la recrutarea noilor elemente în aşa fel încât să nu pătrundă decât acelea capabile de credinţă în Dumnezeu..."

Şeful de cuib va căuta să sădească adânc în sufletul fiecăruia dintre membrii cuibului, credinţa în Dumnezeu...*

...Legiunea nu numai că a modelat un tip de român credincios: legionarul, dar temelia însăşi pe care s-a ridicat Legiunea în marile ei perspective, esenţa însăşi a Mişcării Legionare e Religia. Spiritul legionar a realizat acest fenomen unic în lume: singura mişcare politică structurată religios. @

În locul necredinţei şi ateismului masonic, care tinde să înstăpânească domnia iudaismului, negând pe Dumnezeu, şi religia Lui, ridicând la locul de slavă natura şi drept manifestare a credinţei dumnezeeşti, oribila ţopăială din hrubele masonice, generaţia legionară vine cu credinţa în Dumnezeu, ca cea dintâi şi cea mai puternică idee de bază. ++

Noi aşteptăm biruinţa noastră de la desăvârşirea în sufletul naţiunii, a unui proces de perfecţiune omenească.***

Acolo, în cuib... se va vorbi despre cei morţi: martiri, eroi căzuţi pentru Legiune şi camarazii morţi în credinţa legionară, prieteni, părinţi, bunici şi strămoşi, rechemându-se duhurile lor.*

Mâine, pe deasupra tuturor suferinţelor, a loviturilor, a ameninţărilor şi chiar a morţii, vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al neamului românesc.***

+ C.Z. Codreanu "Însemnări de la Jilava"

++ Ion Banea "Rânduri către Generaţia Noastră"

@ V.P. Gârcineanu "Din Lumea Legionară"

* C.Z. Codreanu "Cărticica Şefului de Cuib"

*** C.Z. Codreanu "Circulări şi Manifeste"

...Căci omul care circulă azi, omul reprezentativ al veacului actual, nu e un om adevărat. E un sinistru degenerat, e o fiinţă amputată - în aceeaşi măsură în care e un hipertrofiat al propriei lui trufii omeneşti - e un zburător cu mari aripi frânte, e un olog megaloman. Aceasta este imaginea făcută din contraste lipite, a chinuitului om care e omul acestui veac raţionalist şi ateu.

Două sunt axele mari ale condiţiei noastre omeneşti:

1. Orizontal, integrarea noastră între ceilalţi oameni.

2. Vertical, supunerea noastră lui Dumnezeu.

Omul modern a ieşit dintre aceste axe; fapta lui nu se mai sprijină nici pe sufletul celorlalţi oameni şi nici nu se supune ultimei legi ierarhice, adică lui Dumnezeu. De aici tot tragicul vieţii moderne. Viaţa omului modern e ca o păpădie între vânturi: rămasă fără axe, marele regizor este întâmplarea şi fatalul său blestem - rătăcirea.

Omul adevărat e omul capabil să-şi depăşească propria lui singurătate, omul care se supune lui Dumnezeu şi îi recunoaşte pe ceilalţi oameni.

Omul adevărat nu este tipul acesta intelectualist, chinuit şi sterp, de care e plină cultura şi istoria modernă a apusului (şi a cărui imitaţie strălucită s-a realizat în toată pătura superioară de la noi) şi nici prin contrast, omul voluntar şi orb, animalic, pe care l-a realizat, prin reacţiune, revoluţia rusească. Ci omul adevărat este omul întreg, cu toate compartimentele sufletului valabile, omul pe care tratatul de psihologie îl numeşte omul pasional. În omul acesta nu predomină intelectul sterp, nici voinţa oarbă şi animalică, ci toate cele trei mari puteri ale sufletului sunt în armonie: intelectul, afectul, voinţa. Şi toate stau sub radiaţia celei mai înalte dintre toate: afectul-puterea de iubire.

Această înaltă şi nesfârşită putere omenească - iubirea - îi face pe oameni adevăraţi. Legionarii sunt invitaţi să se iubească şi să trăiască afectiv.

Iubirea e drumul - singurul - care duce către ceilalţi oameni şi calea - singura - care ne duce în sus, spre Dumnezeu.

Când lumea veche sărea asupra legionarilor, bătându-i şi rănindu-i, Căpitanul dădea această ripostă: un cămin pentru cei răniţi. El a mers atunci şi mai departe şi a spus: dacă ne veţi omorî, vom crea un cimitir legionar. El nu fugea de jertfă. Afirma convingerea că, numai punând jertfa la temelie, se va putea clădi ceva temeinic. @@

@@ Ion Banea "Căpitanul"

ATROCITĂŢILE COMISE ÎMPOTRIVA LEGIONARILOR DE GUVERNELE AŞA ZISE DEMOCRATE, ÎN FRUNTE CU REGELE CAROL AL II - LEA

ASASINAŢI LA 29-30 NOIEMBRIE 1938

Au fost strangulaţi de jandarmi următorii legionari:

Corneliu Zelea Codreanu

Constantinescu Nicolae

Caranica Ion

Belimace Doru

Caratănase Ion

Bozântan Iosif

Curcă Ştefan

Pele Ion

State Gr. Ion

Atanasiu Ion

Bogdan Gavrilă

Vlad Radu

Georgescu Ştefan

Trandafir Ioan

ASASINAŢI LÂNGĂ SOMEŞENI LA 2-3 DEC. 1938

Scoşi din închisoarea Cluj, duşi la marginea oraşului şi împuşcaţi de o brigadă condusă de ofiţerul Vulpescu.

Făgă??? Nicolae (avocat)

Petru Ion (muncitor)

Bică Ananie (mecanic)

ASASINAŢI LÂNGĂ HUEDIN-CLUJ în noaptea de 13-14 febr. 1938

Feleschin Petre (student)

Hodrea Aurel (profesor)

Stănescu Petre (student)

Popa Ion (muncitor)

Borzea Dumitru (ofiţer)

Borzea Zenovie (ofiţer)

Gruiţă Victor (elev)

ASASINAŢI la 17-18 FEBR. 1939 (Cadavrele au fost aruncate în crematoriu)

Nadoleanu Enache (medic)

Popovici Dragoş (student)

Bălu Octavian (student)

ASASINAŢI LA BUCUREŞTI

Nicolescu Nicoleta, şefa legionarelor pe ţară. Schingiuită în beciurile poliţiei şi aruncată de vie în crematoriu la 10 Iulie 1939

Dragomirescu Victor, Comandant legionar, Decorat cu "Crucea Albă". A fost ridicat de la Spitalul închisorii Văcăreşti, schingiuit şi aruncat de viu în crematoriu la 22 Septembrie 1939

Cristescu Vasile, profesor universitar, asasinat de poliţie la 26 Ianuarie 1939

MASACRAŢI ÎN PIAŢA Sf. ELEFTERIE DIN BUCUREŞTI, LA 21 Sept. 1939

Dumitrescu Miti (avocat)

Ionescu Ion (student)

Isaia Ovidiu (fotograf)

Moldoveanu Ion (student)

Paraschivescu Gheorghe (student)

Popescu Cezar (student)

Stănciulescu Marin (mecanic)

Popescu Traian (student)

Vasiliu Ion (desenator)

ASASINAŢI LA ÎNCHISOAREA RÂMNICUL SĂRAT în noaptea de 21-22 Sept. 1939

Sunt târâţi pe rând în curtea închisorii şi asasinaţi:

Clime Gheorghe (inginer)

Cantacuzino Alecu (avocat)

Totu Nicolae (avocat)

Tell Alexandru (avocat)

Furdui Gheorghe (doctor în teologie)

Dobre Bănică (licenţiat)

Polihroniade Mihail (avocat)

Craja Paul (medic)

Simulescu Sima (profesor)

Apostolescu Gheorghe (comerciant)

Istrate Gheorghe (licenţiat)

Banea Ion (avocat, medic)

Serafim Aurel (inginer)

ASASINAŢI ÎN SPITALUL MILITAR DIN BRAŞOV

Cotigă Traian (avocat)

Ionică Eugen (inginer)

Şiancu Emil (ofiţer)

Pihu Grigore (licenţiat)

Şuşman Iuliu (funcţionar)

Herghelegiu Ion (avocat)

Proca Gheorghe (funcţionar)

ASASINAŢI ÎN LAGĂRUL DE CONCENTRARE DE LA MIERCUREA CIUCULUI

În acea noapte sângeroasă, 44 de legionari au fost treziţi din somn şi strigaţi de pe o listă de către un ofiţer. L-i s-a cerut să se pregătească repede că trebuie să plece în alt lagăr.

În faţa porţii de sârmă ghimpată s-a format coloana. La lumina lămpaşelor au fost legaţi unul de altul de mâini cu funii. De jur împrejur, încercuiţi de agenţi-călăi, pornesc spre drumul jertfei lor supreme.

Înaintea de ieşirea din lagăr, Iordache Nicoară, cel mai iubit de toţi pentru necuprinsa dragoste şi bunătate ce revărsa în jurul lui, spune "Tatăl Nostru".

Între tufăriile din apropierea lagărului îi aştepta mitraliera. Aici începu să se spună o altă rugăciune. Mitraliera însă n-a lăsat-o să se sfârşească. Cei 44 de flăcăi - legionari - români se prăbuşesc, unul peste altul, cu rugăciune pe buze. Unul dintre ei mai putu striga într-o ultimă suflare: "Trăiască Legiunea şi Căpitanul!"

Benec Constantin (funcţionar)

Biriş Ovidiu (avocat)

Borzea Titus (student)

Buhai Vasile (funcţionar)

Cioflec Marius (student)

Comjic Ştefan (student)

Coman Cozmin (student)

Gheorghe Constantin (student)

Constantinescu Dumitru (medic)

Corbeanu Vasile (student)

Dobrin Liviu (medic)

Dorca Afilon (teolog)

Docaru Dumitru (subinginer)

Enescu Ion (funcţionar)

Felecan Vasile (muncitor)

Filipov Vasile (student)

Gârniceanu Florin (ofiţer)

Grama Iosif (student)

Iordache Nicoară (asist. univ.)

Macoveschi Ion (student)

Micu Augustin (inginer)

Mincă Ilie (ofiţer)

Miter Ion (student)

Noaghea Virgil (student)

Niţiu Aurel (student)

Pavelescu Alexandru (avocat)

Popa Tiberiu (student)

Popescu Marin (student)

Popescu B. Anton (funcţionar)

Prodea Nicolae (muncitor)

Rădulescu Virgil (ziarist)

Raicu Constantin (licenţiat)

Stamate Eugen (student)

Stegărescu Const. (licenţiat)

Strugaru Nicolae (avocat)

Susai Vasile (licenţiat)

Teodorescu Gheorghe (sculptor)

Tiponuţ Gheorghe (elev)

Todan Coriolan (student)

Ungureanu Corneliu (licenţiat)

Ursu Ion (student)

Vasiliu I. Gh. Galus (ofiţer)

Vilmus Adam (muncitor)

Zache Petre (funcţionar)

ASASINAŢI ÎN LAGĂRUL DE CONCENTRARE VASLUI

Antoniu Ion Pâsu (avocat)

Belgea Ion (avocat)

Boboc Constantin (student)

Borzea Virgil (ofiţer)

Bujgoli Spiru (licenţiat)

Busuioc Ion (student)

Calpăr Mihai (teolog)

Cârdu Valeriu (poet)

Clime Traian (funcţionar)

Comănescu Nicolae (ofiţer)

Danielescu Iosim (student)

Dobre Ion Radu (muncitor)

Gârniceanu Victor Puiu (avocat)

Goga Mircea (student)

Maricari Nicolae (ofiţer)

Moraru Alex Bubi (student)

Motoc Mircea (student)

Nicolicescu Gheorghe (inginer)

Popescu Spiru (student)

Popescu Vasile (student)

Răcman Gogu (student)

Rioşanu Petre (inginer)

Spânu Iordache (student)

Stahu Teodor (avocat)

Şola Stavre (student)

Şupila Polisperhon (student)

Teohari Mircea (student)

Tucan Boris (student)

Tudose Teodor (avocat)

Volocaru Gheorghe (funcţionar)

Zus Radu (student)

Vreme de două zile, trupurile lor sunt lăsate în văzul lumii. Dascălii primeau ordin să aducă pe rând şcolile de copii ca să privească pe aceşti feciori transformaţi într-un morman de cadavre.

...Astfel voiau călăii să imprime teroarea în inima tânără a elevilor.

ASASINATELE DE PE TOT CUPRINSUL ŢĂRII LA 21-22 Sept. 1939

Poliţia şi unităţile de jandarmerie din toate judeţele au primit, în aceeaşi noapte, ordinul să aresteze şi să execute imediat, în locuri publice, câte trei legionari.

JUDEŢUL

Arad: Măduţă Ioan (avocat)

Bulboacă Ioan

Julan Ilie (agricultor)

Argeş Pielmuş Ioan (ofiţer)

Olteanu Vasile

Amzăr Traian

Bacău Condopol Mircea

Mandache Alexandru

Antonovici Constantin (student)

Bălţi Condratiuc Alexe

Ursache Victor

Gherman Ioan

Bihor Cozma Lazăr

Jude Dumitru

Botoşani Iftimuţă Vasile

Grigoriu Mihail

Mancoş Gheorghe

Brăila Bobota Teodor

Udrea Ion

Braşov Faur Ioan (profesor)

Bordeianu I. Lehaciu

Nicolici Nicolae

Popacioc Radu

Buzău Voinea Constantin

Caliacra Cranica Petre (student)

Popescu Hristu (ţăran)

Cavachi Dumitru (student)

Câmpulung Irimiciuc Valerian (cojocar)

Ţăranu Traian

Cozan Luchian

Caraş Borzac Lazăr (muncitor)

Băleanu Ion (funcţionar)

Cerbu Iancu

Cernăuţi Pisarciuc Silvestru

Regwald Francisc

Molotiuc Ioan

Cetatea Albă Vlădău Ioan

Păucă V. Dumitru (revizor şcolar)

Curoglu Damian

Ciuc Duma Iosif (profesor)

Caranica Ioan

Mirea Ilie

Cluj Cuibuş Petre

Eremia Nicolae

Constanţa Chivu Ion (preot)

Chiriazi Constantin (funcţionar)

Mocanu Staicu (preot)

Secărescu Ion (preot)

Covurlui Popa Costăchel

Croitoru Tudor

Potolea Gheorghe (ofiţer invalid de război)

Dâmboviţa Niţescu Petre

Lungu Ion (învăţător)

Gâlmeanu Ion (student)

Dolj Horculescu Nicolae

Poenaru Ilie

Ştefănache Ioan

Dorohoi Surugiu Gheorghe

Barbu Gheorghe

Honceru Ion

Durostor Nastu Nicolae (ţăran)

Manganiţa Constantin (ţăran)

Memu Dionisie (ţăran)

Fălciu Codreanu Ion (inginer)

Nicolae Emil

Croitoru Vasile

Gorj Şerban Constantin

Munteanu Gheorghe (căpitan)

Motomancea Grigore (preot)

Hotin Dubuleac Vasile

Dubovinschi Teodor

Soroceanu Dumitru Iacob

Hunedoara Popa Petre (muncitor)

Cornea Gheorghe

Sârbu Nicolae

Ialomiţa Manolescu Grigore

Constantinescu Constantin

Badea Traian

Iaşi Dănilă Nicolae (licenţiat)

Leontin Miron (preot)

Bagdad Elena

Lăpuşna Diaconescu Vasile (colonel)

Florescu Sergiu (ziarist)

Palamarciuc Ion

Maramureş Butnaru Ion

Chirculiţă Dumitru

Belidean Mircea (student)

Mehedinţi Gheorghiu Victor

Geacu Hristu Petre

Gheorghievici N.

Mureş Rusu Iacob

Paletaş Francisc

Pădureanu Nicolae

Muscel Nerasan Ion (avocat)

Stancu

Năsăud Tonea Simion

Girigan Cornel

Tolan Alexandru

Neamţ Malinici Nicolae

Avădanei Vasile

Puiu Vasile

Olt Găman Florea (elev)

Mânzu Dumitru (student)

Preda Gheorghe

Orhei Zalupcescu Grigore

Mocanu Andrei

Răileanu Naum

Prahova Cojocaru Alexandru

Filip Dumitru

Putna State Vasile

Voinea Nicolae

Marin Petre

Roman Creangă Vasile

Romanaţi Niculescu Gheorghe

Oprovici Horia

Sălaj Burcaş Augustin

Satu Mare Bozântan Victor (avocat)

Jitaru Spiridon

Severin-Lugoj Galescu Pavel (curelar)

Ghindă Gheorghe (muncitor)

Sârbu Damaschin (ţăran)

Soroca Levizchi Ştefan (elev)

Ştiucă Boris

Criclivai Azare

Suceava Răuţ Ion

Gemeniuc Ion

Jitaru Spiridon (student)

Târnava Mică Bârză Gheorghe

Priş Ion

Codrea Nicolae

Tecuci Căsăneanu Gheorghe

Teodorescu Spirache

Baciu Vasile (student)

Teleorman Abagiu Dumitru (comerciant)

Cristea Aristotel

Toader Dumitru (comerciant)

Tighina Heidenrich Vladimir

Căldare Constantin

Caragancev Ion

Timiş-Torontal Udrea Teodor (croitor)

Dragomir Gheorghe (şofer)

Cocora Alexandru

Trei Scaune Lascăr Gheorghe (inginer)

Vrânceanu Gheorghe

Caranica Enache (licenţiat)

Turda Cucerzan Constantin (student)

Nichita Augustin (măcelar)

Tonceanu Gheorghe (student)

Vâlcea Nicolaescu Aurel (preot)

Diaconescu Dumitru (preot)

Vasilescu Nicolae (tâmplar)

Cadavrele celor asasinaţi au fost lăsate timp de trei zile expuse în pieţele publice. Elevii din toate şcolile au fost aduşi să le vadă şi nici copiii celor ucişi nu au fost cruţaţi de la acest spectacol.

APELUL LEGIONARILOR MORŢI CITIT LA ŞEDINŢELE DE CUIB DUPĂ JURĂMÂNTUL DE DESCHIDERE A ŞEDINŢEI

Căzuţi în lupte:

Ion Moţa, comandant legionar al Bunei Vestiri, mort la 13 Ian. 1937, pe front la Majadahonda.

Vasile Marin, comandant legionar, mort la 13 Ian. 1937, pe front la Majadahonda.

Sterie Ciumetti, abs. Acad. Comercială, împuşcat în spate de comisarii Panova şi Mateescu, la 29 Dec. 1933.

General Gh. Cantacuzino Grănicerul, mort la 9 Oct. 1937

Virgil Teodorescu, student, împuşcat pe la spate la 22 Nov. 1933 în Constanţa, în timp ce lipea afişe legionare.

Niţă Constantin, şofer, împuşcat la Iaşi de un ofiţer de jandarmi pentru că arunca pâine camarazilor asediaţi, în ziua de 28 Nov. 1933.

Toader Toma, croitor, împuşcat la 30 Dec. 1933 de către primarul Tache Luca, în comuna Borcea, Tecuci

Nicolae Bălăianu, plugar, mort, schingiuit de jandarmul Niţă Marin la 9 Dec. 1993, în comuna Daia, Vlaşca.

Gheorghe Negrea, mort la 12 Ian. 1934, în urma schingiuirilor suferite de la plutonierul Niţu, în Fărdea-Făget.

Gheorghe Gligor, student, asasinat de comunişti la Cernăuţi în August 1936.

Cristache Solomon, mort în 1935 la Focşani în urma suferinţelor din închisori.

Mihail Ţurcan

MORŢI ÎN CREDINŢĂ LEGIONARĂ:

Prof. Corneliu Şumuleanu

Melicescu Constantin, student, Bucureşti

Ber??? Nicolae, din Sibiu

Gheorghe Crăciunescu, din Putna

Diaconu Nicolae, din Putna

Doroiu Sandu, din Putna

Dutchievici, din Putna

Ion Ignătescu, student, din Dolj

Mardare Constantin, croitor, din Tanacu Vaslui

Geicu Constantin, frate de cruce din Craiova

Popescu Constantin, Fac. De lit. - Broşteni, Argeş

Rău Nicolae, din Sibiu

Vlad Vasile, meseriaş din Sibiu

Ahile Culeţu, din Durostor

Nicolae Constantin, Hârşova Constanţa

Gheorghe Solomon, din Răşcani, Covurlui

Bazgan, muncitor din Huşi

Gheorghe Pârvulescu, din Craiova

Dima Gheorghe, elev clasa a 6-a din Galaţi

Vasiliu Constantin

Dumitrescu Gheorghe, student din Dâmboviţa

Nicolae Pralea, Galaţi

Nicolae Răvescu, Domneşti, Muscel

Nicolae Brodier, avocat, Bucureşti

Tudose Popescu, avocat

General Tarnovschi I., Iaşi

General Macridescu, Focşani

Mateescu Aurel, director de bancă, Bucureşti

Constantin Eremia, meseriaş, Câmpulung Muscel

Dimitrie Moise, student, Buzău

Olimpia Zeana, studentă

Elvira Gârneaţă, dr., Iaşi

Gheorghe Popescu,cismar, Galaţi

Sateş Pantelimon, student

Dumitru Bulacu, prof., Argeş

Cristea Pavel, student

Dumitru Balcu, prof., Argeş

Cristea Pavel, student

Eleonora Predescu, func, Giurgiu

Dumitru Străchinaru, Preş. Centr. Studenţ. Cernăuţi

Victor Slăvescu, inginer, Sibiu

Crişan Suteică, student teolog, Făgăraş

Popescu N. Nicolae, Câineni.

Cei ce-au căzut ucişi de gloanţele duşmane

Păşesc în rând cu cei ce au rămas.

CÂNTECUL LEGIONARILOR CĂZUŢI

Simion Lefter

Plânge printre ramuri luna

Nopţile-s pustii, bis

Căci te-ai dus pe totdeauna

Şi n-ai să mai vii. bis

Pe cărările umblate

De noi te-am cătat.

Te-au uitat pân-astăzi toate, bis

Şi-ai tăi te-au uitat.

Numai vântul mai suspină

Dulcele tău cânt

Peste floorile ce-alină bis

Tristul tău mormânt

Ca o lacrimă de sânge

A căzut o stea,

Drum de foc şi biruinţă bis

Pentru Garda ta

Bate vântul peste ape,

Trece timpul greu. . .

Noi mereu te plângem frate, bis

Iar tu dormi mereu. . .